Sambata, 17 iunie 2017
De cateva zile tot incarcam bagaje in masina ca nu cumva sa uitam ceva acasa: saltele, perne de meditatie, ceaiuri, lanterne, triple, pelerine de ploaie - all set
Plecam cu o zi inainte de inceperea festivalului pentru ca mai sunt lucruri de organizat la locatie: terenuri de indreptat, corturi de ridicat - asta ma duce cu gandul la Scrisoarea a III-a: "Raspandindu-se in roiuri, intind corturile mari/Numa-n zarea departata suna codrul de stejari"
Ziua 0 a sosit. Am acel sentiment, pe care nu l-am mai simtit din scoala generala cand plecam in excursie cu clasa - nerabdare/emotie/entuziasm: O sa fie minunat! Drumul e destul de lung, din cauza nenumaratelor portiuni pe care se lucreaza, dar nu ma deraneaza, e chiar placut: ascultam mantre, bem ceai, radem mult.
Am ajuns si inceputul e promitator:
Cand ne cazam o doamna ne intreaba daca si noi am venit pentru cursurile de coaching.
“ - Nu, noi suntem cu un festival. Dar cine tine cursurile?
- Pai chiar asa…Coaching XXX
- Bine bine, dar cine le tine? Cum ii cheama pe coacheri?
- Pai sunt niste traineri de renume…Dar festivalul? Ce festival e?
- Un festival de yoga.
- Aaaaa, deci e cu Bivolaru.
- Nu. Vin instructori de yoga "din afara"". Facem hatha yoga, meditatie. Va intreseaza subiectul?
- ….da…nu prea…”
Se profileaza o experienta cel putin inedita.
Duminica, 18 iunie 2017
Prolog
#seva, #fireceremony, #ritual
Daca ar fi sa definesc printr-un singur cuvant, cel putin prima parte a zilei, acel ar fi seva=serviciu, nu, nu in folosul comunitatii - desi poate sa fie privit si asa, ci adus Divinitatii.
Deschiderea propriu zisa a festivalului s-a facut prin Ceremonia Focului - un ritual de purificare si “invocare" a protectiei divine in care se canta mantre, se aduc ofrande. Vantul, desi destul de naravas, amutea de fiecare data atunci cand “trebuia”. Dincolo de ritual: emotie, stare de prezenta, traire - pe principiul: “nu stiu altii cum sunt dar eu…”
Luni, 19 iunie 2017
Let the journey begin
Fiind prima zi, trezitul la 3 AM nu mi s-a parut o corvoada. M-am trezit chiar plina de energie si cu o nerabdare joviala, premisele ideale pentru kiirtan. Parca rupta dintr-o reinterpretare a melodie lui Bob Dylan, Ms. tambourine lady, cu tamburina din dotare am cantat pret de 30/45 de minute. Kiirtan-ul a topit oboseala de pe fetelor si celor mai sceptici dintre noi si a incins spiritele alungand frigul care pana atunci ne daduse batai de cap. Apoi au urmat meditatia si asanele care pur si simplu…au fost (activarile au curs lant-lin).
Despre cursul de nidra si “vecernia yoga" voi povesti in zilele care urmeaza - e ca un puzzle la care trebuie sa se adune mai multe piese pentru a capata sens.
AM
