Skip to main content
meditatie-realizarea-sinelui

Lumea în care trăim este o lume a suferinței, iar în viața omului există atât de puțină liniște. Uneori totul pare să meargă bine sau rău pentru o vreme, însă nimic și nimeni nu durează la nesfârșit. Orice situație, orice lucru, orice ființă, toate dispar la un moment dat, urmând un anumit ciclu: apariție - existență - dispariție.

În această lume, nimeni, bogat sau sărac, tânăr sau bătrân, educat sau ignorant, nu este scutit de boală sau moarte. Toți ne-am dori să fim fericiți și în pace cu noi înșine și, fără îndoială, dorim acest lucru și pentru ceilalți. Adevărul este că nimeni nu poate găsi fericirea durabilă prin oamenii și lucrurile acestei lumi, care se află într-o continuă schimbare.

Pacea și fericirea adevărată și permanentă pot fi găsite doar prin îndreptarea atenției în interiorul nostru, către un alt plan al existenței, unde se află dragostea și mulțumirea adevărată și durabilă.

Deoarece suntem preocupați 24 de ore din zi de tot ceea ce se petrece în exterior – de posesiunile noastre, relațiile, reputația sau cariera - nu putem avea o înțelegere reală a ceea ce înseamnă „iubirea divină”. Pentru cei mai mulți dintre noi este doar un concept sau doar iluzia că o experimentăm.

De-a lungul vieții este posibil să iubim pe cineva sau ceva, dar această iubire este afectată de frica de pierdere și de dorința de a poseda ceea ce știm în adâncul nostru că nu ne aparține.

Image
realizarea-sinelui

Dragostea adevărată, spun învățătorii adevărați, se află completă, dar nevăzută în interiorul fiecărei ființe umane, ca magnetismul din interiorul fierului. Trebuie experimentată, iar pentru a depăși nivelul conceptual trebuie să învățăm cum să ne liniștim și să ne retragem mintea, atenția, din atașamentele și preocupările temporare ale acestei lumi și „să intrăm în interiorul nostru'. Trebuie să ne îndreptăm atenția de la lumea simțurilor, către experiența realității divine din interior.

Pentru a urma această cale a meditației, există câteva condiții preliminare pe care trebuie să le respectăm:

  • dietă vegetariană, excluzând carnea, peștele sau ouăle. Astfel, ne îndepărtăm de lanțul de exploatare, durere și ucidere a altor ființe simțitoare, care creează o povară karmică grea. Fiecare acțiune a noastră are consecințe și ceea ce alegem să mâncăm nu face excepție. Consumul acestor produse agită mintea, atunci când căutăm să ne calmăm și să ne concentrăm atenția în meditație.
  • abstinența de la alcool, tutun (inclusiv țigările electronice) și droguri ce alterează mintea și dau dependență, precum și toate produsele canabinoide precum CBD. Sub influența drogurilor sau a alcoolului ne pierdem bunul-simț și facem acțiuni lipsite de rațiune, care pot fi dezastruoase atât pentru noi, cât și pentru alții. Din nou, aceste substanțe ne pot afecta semnificativ capacitatea de a ne liniști și a ne concentra mintea.
  • o viață curată, cinstită și morală, în toate domeniile. Pentru a medita, trebuie să ne putem elibera mintea de preocupările noastre lumești. Nu putem spera să ne retragem complet atenția din preocupările lumii fizice în timpul meditației dacă avem un comportament imoral, îi înșelăm și îi decepționăm pe ceilalți, fiind alimentați de pofta, lăcomie și de interese personale.

Importanța acordată meditației explicată de un sfânt:

Obiceiurile se formează cu ușurință devenind o parte a rutinei noastre zilnice. Dacă le neglijăm, începem să le pierdem. În mod similar, acordând același timp în fiecare zi, meditației, aceasta ar trebui să devină o parte a rutinei noastre zilnice.

De exemplu, indiferent dacă ne este foame sau nu, la ora unu suntem la masa să mâncăm; sau, în momentul în care este ora unsprezece, ne grăbim la pauza de cafea. Devine un obicei și o rutină a vieții. Astfel, meditația ar trebui să devină și ea un obicei și o rutină zilnică. Dacă îi acordăm o importanță secundară, atunci nu vom putea progresa.

Dacă continuăm să învățăm și să exersăm în fiecare zi, vom face progrese constante. Dacă facem pauză o zi sau două, va trebui să reluăm meditația de la un nivel inferior celui la care ne aflăm când am întrerupt. Dacă întrerupem o săptămână sau o lună, nu numai că trebuie să învățăm ceea ce am uitat, ci și să restabilim obiceiul practicii zilnice. 

Este ca atunci când învățăm o limbă străină. Avem nevoie de practică constantă. Sau ca atunci când mergem la sală să ne construim masa musculara. Prin întreruperea antrenamentelor, pierdem mușchii într-un interval de timp mai scurt decât cel necesar construirii lor.

Prin meditație, devenim conștienți de slăbiciunile noastre și de acele lucruri de care înainte ne simțeam mândri, despre care credeam orbește că sunt realizări, acum ne simțim rușinați de ele. Nu înseamnă că am căzut la un nivel inferior prin meditație, ci ca am devenit mai conștienți. Când devenim conștienți de defectele si slăbiciunile noastre, în mod natural ne este rușine și asta ne face să dorim să scăpăm de ele.

În meditație încercăm să ne liniștim, să ne concentrăm atenția și să o îndreptăm înăuntru, dar mintea noastră are obiceiul dobândit de a „rula” gânduri, sentimente, percepții și senzații împrăștiate, ce izvorăsc din cele „cinci pasiuni”: poftă, furie, atașament, lăcomie și ego, care par să domine gândurile, emoțiile și acțiunile noastre.

Mintea umană are o tendință naturală de a repeta aceleași gânduri și emoții, din nou și din nou. Gândurile noastre devin astfel obiceiuri mentale care, în timp, ne construiesc întregul caracter și personalitatea. Când prin meditație începem să ne percepem un pic mai obiectiv, începem să ne dăm seama că persoana la care mă gândesc ca „eu” este mai mult sau mai puțin suma totală a acestor obiceiuri mentale.

În meditație, devenim intens conștienți de puterea acestor idei, emoții și trăsături de caracter. Această conștientizare este începutul înțelepciunii. Începem să ne retragem atenția din acest „eu” iluzoriu și ne dezlegăm treptat de amăgirile și încurcăturile care distrag adevăratul „eu” de la realizarea adevăratei sale identități.

Ne putem retrage atenția de la gândurile și emoțiile noastre care ne distrag puternic, prin înlocuirea repetării constante a acestor gânduri și emoții cu o formă de repetare direcționată în interior, numită Simran (mantra). Simran-ul liniștește și concentrează mintea în ajna. În această liniște putem ajunge să înțelegem realitatea minții noastre, dincolo de jocul gândurilor și al emoțiilor.

Înainte de a fi inițiați pe calea meditației, cei mai mulți dintre noi subestimăm în mod grav puterea pe care mintea încărcată de atașament o are asupra noastră. Suntem legați de atașamentele și obiceiurile noastre mentale și emoționale, nu suntem liberi să facem alegeri înțelepte sau obiective. Pe măsură ce încercăm să controlăm mintea prin meditație, începem să vedem procesul mai clar și putem dobândi o anumită autocunoaștere.

„Nu analiza, practică!” Efortul meditației este în sine devotament și devotamentul este cel care duce la realizarea spirituală. Mai mult efort, mai mult har; mai mult har, mai mult efort. Sau dacă vrem să o exprimăm în termeni non religioși: practica o face perfectă.

Meditația este învățarea de a ne crește gradul de conștientizare, astfel încât să putem vedea și experimenta ceea ce se află în noi. Poate purifica mintea, permițându-ne să atingem stări superioare de conștiință.

Există și alte activități utile care ne ajută în practica meditației.  Voluntariatul – serviciul altruist în scopul comunității, seva; studiul cărților sau articolelor despre învățăturile sfinților, dialogurile dintre aceștia și ucenicii lor; petrecerea timpului în compania oamenilor înțelepți, morali. Scopul acestor activități este acela de a crea o atmosfera care favorizează liniștirea minții pentru a o pregăti de meditație, însă, oricât de utile ar fi, nu pot fi niciodată un substitut pentru meditație.

Meditația nu este un mijloc prin care obținem direct realizarea sinelui, însă este singura cale prin care ne putem liniști mintea, astfel încât conștiința să poată fi elevată.

Marele sfânt medieval Kabir a spus:

Ca uleiul din semințele de susan, ca focul din cremene,

Înăuntrul tău este Prea Iubitul tău;

Trezește-te și realizează-l dacă poți.

Așa cum elevul este în ochi, la fel este și Creatorul în corp;

Ignoranții nu știu asta și pleacă să-l caute afară.

Cel pe care l-ai căutat în cele patru colțuri ale pământului,

El este înăuntru; nu reușești să-l vezi pentru că trăiește în spatele vălului iluziei.

Sursa: Essentials Sant Mat - RSSB
Material susținut de
Image

Comenteaza cu Facebook