Vanda Scaravelli este cunoscută azi pentru contribuția sa la practica Yoga în Occident. Cartea sa, Awakening the Spine, a fost considerată “un clasic” de către Yoga Journal. Ea a învățat Yoga de la doi dintre discipolii lui Krishnamacharya – B.K.S. Iyengar este cel de la care a învățat asane și T.K.V. Desikachar, cel care a învățat-o pranayama. Scaravelii și-a rugat discipolii să nu numească nicio școală de Yoga după ea; astăzi unii dintre instructorii Yoga își numesc practica Scaravelli-inspired Yoga.
Fiica unor artiști italieni înstăriți și soția unui profesor de filosofie și pianist recunoscut, Scaravelli cunoaște de tânără numeroase personalități ilustre ale vremii – artiști, filosofi, oameni de știință și creație. Așa face că după moartea soțului ei, în cel de-al doilea război mondial, Krishnamurti și Yehudi Menuhin devin buni prieteni de familie și o companie constantă la reședința de vară din Gstaad (Elveția) a lui Scaravelli.
Prin aceștia, ea va ajunge să descopere știința Yoga, să își înceapă practica la aproape 50 de ani și să își dezvolte un stil propriu al practicii care inspiră practicanți din toată lumea și astăzi. Cu toate că moștenirea sa este rară, iar practica ei a fost documentată foarte puțin – în afară de cartea ei și a unei discipole, două casete video și un număr foarte mic de discipoli direcți care au studiat cu ea și îi urmează învățătura, Vanda Scaravelli fascinează și inspiră practicanții devotați să abordeze practica cu ochi proaspeți, cu mintea începătorului și cu o anumită umilință, blândețe și deschidere la ceea ce este aici și acum.
„Predarea nu este o impunere a voinței profesorului asupra celei a elevului, nicidecum. Predarea începe cu libertatea și se termină cu libertatea.”
Contactul Vandei cu Yoga are loc prin audierea discursurilor lui Krsihnamurti, devenit un bun prieten de familie. Acesta împreună cu celebrul violonist Yehudi Menuhin îl invită pe Krishnamacharya în Elveția, la reședința de vară a Vandei, să îi învețe Hatha Yoga. Krishnamacharya își va trimite doi dintre discipolii săi – Iyengar și Desikachar, care le vor preda lecții private acestora.
Pe măsură ce practica zilnic cu profesorii săi, Vanda descoperă că o nouă viață începe, iar corpul exprimă o fericire nemaiîntâlnită până atunci. Când aceștia părăsesc Europa, Vanda se vede nevoită să își dezvolte practica și astfel ajunge la ceea ce cunoaștem azi ca fiind stilul inspirat de Scaravelli - cu un accent pe respirație, gravitație și coloana vertebrală.
Vanda preda Yoga asemenea unui dans al respirației cu gravitația. O modalitate de a-ți locui corpul în care mișcarea devine, cu timpul, meditație. Învățătura sa atrage atenția asupra nucleului nostru vital, coloana vertebrală și asupra relației noastre cu gravitația. Folosind referințe inspirate din natură, Vanda învăța cum, atunci când corpul este organizat corect, există o rezistență naturală la gravitație, care stimulează nucleul nostru vital, coloana vertebrală. Aceasta nu se descoperă prin împingerea, forțarea sau suprasolicitarea anumitor zone ale corpului, ci prin aducerea echilibrului corpului și restabilirea tiparelor noastre naturale de mișcare.
În loc să luptăm împotriva gravitației, învățăm să ne eliberăm în forța ei, iar coloana vertebrală se trezește ca răspuns la gravitație și la respirație. Acest lucru creează o mișcare frumoasă, asemănătoare valurilor, pe măsură ce coloana vertebrală se extinde, se alungește și devine liberă. Simultan, acest lucru încurajează alte părți ale corpului care adesea mențin tensiune să se elibereze, inclusiv umerii, șoldurile și pelvisul.
Principala sa discipolă, Diane Long spunea că inima învățăturii Vandei nu este despre a te conforma unei posturi sau despre a impune o filosofie sau tehnică asupra cuiva, ci despre a aduce în manieră jucăușă relația dintre pământ/sol și vitalitatea corpului.
„Trebuie să fii foarte simplu, iar învățătura trebuie să fie jucăușă. E aproape ca și cum ai păcăli pe cineva să se simtă mai confortabil cu propriul corp. Trebuie să observi cum pune în aplicare sugestiile tale, astfel încât lucrurile să nu fie liniare.”
Vanda considera că Yoga cere practicantului ca în permanență să pătrundă dincolo de ceea ce gândim, credem că înțelegem. Ea considera metoda sa de predare o modalitate de a atinge fericirea și pacea, nu o practică a performanței sau perfecțiunii.
Ea a esențializat mișcarea în câteva principii: abandonarea părții inferioare a corpului gravitației oferă o ușurătate care eliberează partea superioară a corpului. Asemenea florilor, spunea ea, trimitem în sol rădăcinile și ne înălțăm, creștem către soare pentru a înflori. Diviziunea dintre partea inferioară și superioară a coloanei se află într-o zonă numită „partea din spate a taliei” sau „mijlocul coloanei vertebrale”, în jurul vertebrelor lombare a patra și a cincea.
Eliberarea coloanei nu este ceva ce practicantul face, ci ceva ce se oferă atunci când corpul se contopește într-o armonie și o plenitudine a mișcării care vine ca răspuns la odihna profundă pe pământ/sol. În esență, pentru ea practica asanelor este despre a permite gravitației să odihnească corpul astfel încât suplețea coloanei vertebrale este activată.
Vanda și-a învățat discipolii să nu se concentreze pe executarea posturilor, ci să cultive un set de condiții care permite inteligenței naturale a corpului să se trezească; pe lângă odihnă și dezvățare, aceste condiții includ un simț al ritmului. Pe măsură ce corpul eliberează, deznoadă tensiunea, practicantul descoperă o mișcare de extensie de-alungul coloanei care este descrisă uneori ca fiind un val (wave-like movement).
Pentru ea, practica respirației (pranayama) începe prin dezvoltarea unei relații cu respirația așa cum este ea la acest moment și eliberarea de oricare efort în ceea ce o privește, spre deosebire de a impune exerciții formale deasupra pattern-urilor deja existente de tensiune. Odată tensiunea eliberată, respirația se poate adânci și deveni puternică, astfel încât coloana vertebrală să crească cu fiecare expir. În timp, afirmă discipola ei, Diane Long, respirația se potrivește în mod natural cu posturile, în loc să fie folosită într-un mod prestabilit sau coordonată deliberat cu mișcarea.
Yoga, așa cum o vedea Vanda, este o modalitate de a ne elibera de obișnuință și certitudine. Trebuie să pornesc de la început de fiecare dată. În concepția Vandei, practica asanelor devine sinonimă cu meditația. Studenta ei, Rossella Baroncini rezumă astfel: „prin încredințarea conștientă acțiunii gravitației și prin permiterea respirației să devină expansivă, învățăm să abandonăm lucrurile care nu ne mai sunt de folos și să ne reînnoim clipă de clipă”.
Vanda considera că posturile necesită dezvățarea, a nu avea niciun țel și curgerea cu mișcarea firească a corpului versus a spune corpului ce să facă, într-o modalitate lineară (care cauzează fragmentarea mișcării). Principiile ei par simple, iar ea a insistat că nu pot fi structurate într-o metodă – practicantul trebuie să găsească o modalitate nouă de a începe din nou, de fiecare dată.
Nu putem să nu recunoaștem influența gândirii lui Krishnamurti asupra filosofiei ei practice. El învăța eliberarea de cunoscut – de memorie, concepte și tot ceea ce considerăm că știm și predarea, abandonarea completă în ceea ce este, fără definiții, proiecții sau așteptări. Descoperirea noului mereu și mereu, aflarea unei priviri inocente, proaspete, mereu noi și mereu curioase și smerite în fața a ceea ce este, nu a imaginii noastre mentale despre ceea ce este.
Desfacerea (deznodarea) tensiunii este un proces intens; renunțarea la vechile tipare de reținere și efort necesită o eliberare extrem de puternică. Relaxarea pentru Scaravelli nu înseamnă a te prăbuși cu totul - dezvățarea nu este pasivă, ci alertă și plină de atenție.
Pe măsură ce tensiunea este eliberată, iar articulațiile devin libere, mușchii din profunzime se trezesc; picioarele, în special, călcâiele prind viață și realizează un contact puternic cu solul. Odată ce avansezi în practică, mișcarea se petrece cu precădere în coloana vertebrală, și nu în mușchii superficiali, obișnuiți să fie exercitați (ex. cvadriceps).
Potrivit Paolei, fiicei sale, Vanda avea o încredere profundă în Yoga pentru a susține și vindeca corpul. „Dacă era bolnavă sau când a căzut” (și și-a zdrobit șoldul), „întrebarea ei constantă a fost «cât de repede pot face exercițiile?», pentru că știa că acestea o vor vindeca. Odată a fost lovită de o mașină și a ricoșat de pe capotă. S-a dus acasă și s-a ghemuit ca un mic animal și doar a respirat. În decurs de o săptămână, a fost bine.” Ceea ce ne amintește de învățăturile vindecătorului Valeriu Popa, care de asemenea, a studiat știința Yoga și Ayurveda. Acesta și-a rupt piciorul și s-a vindecat doar prin orientarea timp de o săptămână cu piciorul către nord. (atenție, Valeriu Popa amintea că astfel de vindecări au loc doar atunci când corpul este detoxificat – altfel spus, purificat, printr-o practică și un regim adecvate)
Discipolii săi spun că Vanda era un profesor tare neortodox, uneori foarte aspră, alteori foarte blândă. Elizabeth Lutz povestește despre o prietenă care a venit odată de la Roma pentru o lecție și „a fost invitată să se întindă în Savasana, unde a rămas timp de o oră și jumătate”. Vanda a fost încântată că prietena dormise atât de bine și i-a spus: „Este cea mai bună lecție pe care ai avut-o vreodată!”
„Yoga, așa cum o înțelegea Vanda, ne aduce „înapoi la ceva ce corpul cunoaște, o stare originală de bună dispoziție.”
(Diane Long)
Vanda a fost indecisă dacă să-și intituleze cartea „Trezirea coloanei vertebrale” sau „Retrezirea coloanei vertebrale”. Capacitatea pe care o relevă Yoga practicată de Vanda este prezentă în noi toți, așteptând doar să i se ofere condițiile necesare pentru a înflori.
Viața Vandei a fost un testament al practicii sale – a fost activă până la moartea sa, la 91 de ani, după ce și-a revenit miraculos în urma unui șold zdrobit, pe când avea 80 de ani. Vanda a predat unu la unu, astfel că patru discipoli au ajuns să practice în mod regulat cu ea. Diane Long, principala sa studentă, a studiat timp de 25 de ani cu ea.
Viziunea sa lipsită de stres asupra unei practici străvechi, adesea rigide, inspiră și azi practicanții să cultive uimirea față de posibilitățile corpului de eliberare și abordarea practicii într-o manieră jucăușă, liberă și în permanență reînnoită.
"The yogin gratified by the ambrosia of the awareness, who has done all there was to do, has nothing to do; if there is something he must do, then he is not a connoisseur of reality."
Vidyaranya, Jivanmuktiviveka, Liberation in Life
Citește și: asane-pentru-sanatatea-coloanei-vertebrale-partea-vi-puntea-de-legatura-intre-cer-si-pamant
Surse: yogajournal.com, theflorentine.net, yogainternational.com.
(imaginea principală ©: În cartea Light of Yoga, Vanda în Paschimottanasana; deasupra sa – Iyengar în Mayurasana; restul imaginilor © - Pinter & Martin, publishers of “Awakening the Spine: Yoga for Health, Vitality and Energy” by Vanda Scaravelli)
