Fenomenul New Age a făcut intens cunoscut sistemul de Chakre vesticilor, oferind însă o transmitere incompletă a cunoașterii autentice. De la meditații ghidate pe chakre și cursuri de aliniere și curățare a chakrelor, azi căutătorului modern îi sunt prezentate tehnici care din păcate mai păstrează foarte puțin din învățătura originală.
1. Sistemul de 7 chakre este doar unul (și nu cel mai vechi) din numeroasele sisteme
În timp ce interpretarea modernă populară se concentrează pe șapte chakre, literatura Shaiva menționează 5, 6, 11 sau 112 + 2 chakre. În tradiția yoghină, adesea citată în discursul contemporan legat de șivaism, există 114 chakre sau puncte de joncțiune (joncțiunile celor 72.000 de nadi) - 112 în corp și 2 situate în exterior, care sunt adesea condensate în 7 centre majore.
Câteva formulări șivaite timpurii ale chakrelor pot fi observate în sistemul de șase chakre din Netra Tantra (700-850 d.Hr.). Cu toate acestea, metodologia chakrelor este dezvoltată pe larg în tradiția Zeiței a hinduismului (Shaktism), alături de yantre, mandale și kundalini yoga. În tantrismul Shakta, o chakra este o reprezentare pentru un „centru energetic” în interior, fiind totodată un termen pentru ritualuri de grup, cum este chakra-puja (venerarea în interiorul unui cerc).
Tradiția Ṣaṭ-Cakra-Nirūpaṇa (sec 13) și diverse lucrări tantrice descriu un sistem de șase chakre (6 + Sahasrara) de-a lungul coloanei vertebrale.
Textele tantrice timpurii, inclusiv unele tradiții șivaite și budiste (Hevajra Tantra, sec. 8), discută despre un sistem de patru chakre.Tratatul dedicat muzicienilor, Saṅgīta-ratnākara al lui Śārngadeva descrie un sistem de 10 chakre și este singurul din Asia de Sud premodernă care asociază stări emoționale și mentale specifice (bhāva) cu „petalele” chakrelor.
Somadeva Vasudeva, cel care a găsit și a realizat traducerea din sanscrită a tratatului („A jewel-mine of teachings on Music”) oferă un răspuns pentru care autorul alege să ofere o descriere atât de complexă a fiziologiei ezoterice într-o lucrare muzicologică: „Muzica poate fi stăpânită doar atunci când sufletul se află în anumite dintre aceste petale/kala. Alte petale/kala sunt dăunătoare muzicii, altele sunt indiferente.”(Saṅgīta-ratnākara)
Citește și: sistem-de-10-chakre-din-tratatul-sangita-ratnakara-oceanul-de-muzica-si-dans
2. Sistemul de chakre este prescriptiv, nu descriptiv
Sursele occidentale tind să prezinte sistemul de chakre folosind un limbaj descriptiv (ex. „chakra mūlādhāra se află la baza coloanei vertebrale, are patru petale” și așa mai departe). În majoritatea surselor sanscrite originale ni se oferă o practică yoghină specifică: e necesar să vizualizăm un obiect subtil format din lumină colorată, în formă de lotus, într-un punct specific al corpului și apoi să activăm silabe mantrice în acesta, pentru un scop specific.
Astfel, textele sunt prescriptive - ele îi spun practicantului ce ar trebui să urmeze pentru a atinge un scop specific prin mijloace mistice. Când sanscrita literală spune, în stilul său eliptic, „Lotus cu patru petale la baza corpului”, înțelegem „Yoghinul ar trebui să vizualizeze un lotus cu patru petale”.
3. Bija Mantra aparține celor 5 elemente
Bija mantra sau mantrele-sămânță ce sunt vibrate specific pentru fiecare chakră aparțin elementelor care sunt instalate în acele chakre, nu chakrelor în sine. Astfel, LAM, VAM, RAM, YAM, HAM nu aparțin chakrelor Muladhara, Svadishtana, Manipura, Anahata și Vishuddha, ci celor 5 elemente principale care sunt instalate în acele chakre: pământ (LAM), apă (VAM), foc (RAM), aer/vayu/vânt (YAM), eter/spațiu/akash (HAM). În yoga tantrică, bijas-urile au sunete vocale diferite, având un impact mai puternic decât terminația în m (lang, vang, rang, yang, hang / eng).
Citește și: matrika-nyasa-practica-tantrica-de-purificare-mintii
Sārdhatriśati Kālottara (sec. IX, manuscris nepalez)
4. Sistemul de 7 chakre a ajuns în Occident în 1880
În 1918, Sir John Woodroffe (alias Arthur Avalon) a tradus două texte hinduse, Ṣaṭ-Cakra-Nirūpaṇa (sec XVI) și Pādukā-Pañcaka, publicându-le și comentându-le pe ambele în cartea sa „Puterea șarpelui” (Power of the Serpent). El este primul care a prezentat sistemul de 7 chakre în Occident. Ulterior, învățătura a fost preluată de teosofi, psihologia modernă (Carl Jung) și mai târziu, de către mișcarea new age.
În cartea Rainbow Body: A History of the Western Chakra System from Blavatsky to Brennan, Kurt Leland arată că sistemul occidental de chakre a fost produs de o „colaborare neintenționată” a multor grupuri de oameni: ezoterici și clarvăzători, adesea teosofi, indologi, cercetătorul miturilor, Joseph Campbell, fondatorii Institutului Esalen și tradiția psihologică a lui Carl Jung, sistemul de culori din cartea lui Charles W. Leadbeater din 1927, „Chakrele”, tratată ca tradiție tradițională de către unii yoghini indieni moderni și vindecători energetici precum Barbara Brennan. Leland afirmă că, departe de a fi tradiționale, cele două elemente principale ale sistemului modern, culorile curcubeului și lista calităților, au apărut pentru prima dată împreună abia în 1977.
Într-un text postscriptural din secolul al XIII-lea numit Śāradā-tilaka („Ornamentul lui Sarasvatī”) este menționat sistemul cu 7 chakre. Cu toate acestea, majoritatea yoghinilor (atât indieni, cât și occidentali) cunosc sistemul cu 7 chakre doar prin intermediul lucrării lui Pūrṇānanda din secolul al XVI-lea sau – mai exact, prin traducerea realizată de Woodroffe în 1918 (criticată de cei care cunosc limba sanscrită).
5. Există o singură Chakra
În esență, există o singură chakră din care sunt emanate toate celelalte chakre - Bhairava (în șivaism), Creatorul sau Conștiința Supremă, este chakra permanentă care creează toți centrii energetici subtili. Chakrele susțin corpul energetic; la moarte, corpul fizic este dizolvat în cele cinci elemente primordiale din care este constituit, iar corpul energetic dispare și el.
În practicile moderne, sistemul de chakre are rareori o semnificație spirituală și cel mai adesea este folosit cu scop terapeutic. Nu este greșit să conștientizăm energia emoțiilor și să o armonizăm – prin practica Yoga realizată corect acest lucru se întâmplă oricum, ca efect secundar benefic al practicii. Conștientizarea corpului subtil susține procesul de auto-cunoaștere profundă, scopul principal fiind acela de expansiune a conștiinței și recunoaștere a ceea ce suntem în mod fundamental, dincolo de învelișurile fizic, astral, mental, cauzal etc.
Surse: kurtleland.com, hathavidya.uk, academia.edu (Chris Tompkins), hareesh.org, embodiedphilosophy.com.
