Yoga modernă - o afacere profitabilă sau o chemare către autocunoaștere?

"Occidentul a atins apogeul prosperității materiale și acum și-a dat seama de golul acestor lucruri. Am urmărit plăcerile senzuale, crezând că poate acolo s-ar găsi fântâna bucuriei, ananda. Shanti, pacea, este lucrul mai prețios decât aurul sau orice alt tip de prosperitate. Dacă epoca lui Karna (Mahabharata) cerea aur, această epocă cere pace." (Satyananda Saraswati)

Anul trecut, Yoga Alliance menționa peste 300 de milioane de practicanți Yoga în toată lumea. Știința Yoga a cunoscut popularitate în Vest și apoi în toată lumea la finalul secolului XIX, prin Swami Vivekananda, însă a luat amploare cu seriozitate în anii ’30, prin popularizarea practicilor de către Paramhamsa Yogananda și ulterior începând cu anii ’60, odată ce discipolii lui Swami Sivananda au ajuns în America și Europa și au început să promoveze practicile Hatha Yoga și meditația.

În România, asanele se practică cel mai probabil de la începutul secolului XX (anii 1900) și cu mai multă anvergură, în perioada interbelică și ulterior, după anii ’90 odată ce nu a mai fost condamnată de regimul politic.

Cei mai mulți practicanți Yoga sunt azi femei (72 – 80%), în timp ce în Antichitate hindusă, practicanții erau majoritar bărbați. Ritmul tot mai haotic pe care societatea modernă îl imprimă vieții noastre face absolut necesară căutarea unei forme de centrare interioară, de liniște și de echilibru.

Yoga modernă versus Yoga tradițională

Din păcate, în prezent asistăm la un fenomen regretabil: pe măsură ce a crescut în popularitate, știința Yoga a fost trivializată, practicile degradate, iar azi Yoga este mai mult un business decât o practică interioară de autocunoaștere și realizare a naturii profunde. Se estimează că până în 2030, industria Yoga va depăși 200 de miliarde de dolari.

Cât mai păstrează Yoga din esența sa astăzi, în studiourile unde se predau de regulă doar asane (no awareness), iar meditația este privită ca o practică de relaxare sau chiar de manifestare a abundenței? În vechime, în India existau ceea ce se numește Gurukula – un sistem tradițional de educație în care aspiranții yoghini (shishya) locuiau cu sau în apropierea unui învățător, maestru sau Guru, pentru a primi cunoașterea ezoterică într-o manieră directă, canonică.

Învățătura tradițională punea accent pe tradiția orală (de la maestru la discipol – parampara), pe disciplina personală și pe interacțiunea directă. Există și Gurukula moderne, însă foarte rare sunt cele care mențin caracterul tradițional al învățăturii și predau esența Yoga într-o manieră corectă. Nu e musai că dacă mergi azi într-un ashram ai parte de învățătură autentică. E mai curând să nu ai parte, dat fiind că solicitările practicanților moderni au transformat numeroase ashram-uri în hoteluri de cinci stele.

Spre deosebire de Gurukula, școlile tradiționale, în multe dintre studiourile moderne Yoga se predă într-o manieră deosebit de superficială, accentul fiind pus cu precădere pe partea anatomică, fizică și pe meditație doar în măsura în care aduce utilitate imediată practicantului – adică fie relaxare, wellbeing (înțeles ca desfătare mai curând decât armonia ființei) sau abundență, prosperitate, anumite tehnici prin care practicantul își controlează și direcționează gândurile spre atingerea unor scopuri pur lumești.

Dincolo de ceea ce se vede – esența practicii Yoga

Sistemul milenar Yoga este fascinant pentru practicanții care nu se opresc la partea fizică și au o căutare mai adâncă, de a aprofunda ființa lor interioară și de a se cunoaște dincolo de ceea ce se vede.

Din păcate, trivializarea practicilor yoghine face ca însăși Yoga posturală, parte din Hatha Yoga să fie cunoscută infim, la un grad foarte redus al potențialului său de transformare. Asanele fac parte dintr-un sistem complet de revoluționare a ființei interioare, cu scopul de a revela natura noastră esențială. Practicile posturale, realizate cu disciplină și îndrumare corectă au beneficii extraordinare asupra corpului fizic al aspirantului, asupra mentalului și emoțiilor. În mod tradițional, nu practicăm Yoga pentru a ne vindeca genunchiul sau anxietatea, însă nu putem să omitem beneficiile secundare pe care practica disciplinată le aduce aspiranților.

"Yoga modernă – nu știu de ce o numesc „yoga” – ar trebui numită doar exercițiu fizic, dar asta nu ar mai atrage pe nimeni! Poți practica aceste exerciții fizice pentru tot restul vieții tale, însă nu vei trezi vreun „insight” spiritual, nicio altă energie înaltă nu se va trezi în ființa ta. Prin faptul că mănânci corect, prin control, prin respirație corectă etc. ai mai multă energie, natural. Iar asta îți dă un sens de superioritate, că te-ai iluminat și așa mai departe. Însă atunci când sinele (sentimentul de eu) încetează să mai existe, există o cu totul altă energie care menține mintea proaspătă, tânără, vie." (J. Krishnamurti)

Este cu adevărat o binecuvântare să avem acces la o practică ce nu ține cont de crez, naționalitate, sex, vârstă sau statut social și să avem înțelegerea esențială a potențialul transformator pe care aceasta îl are pentru ființa noastră - realizarea interioară, eliberarea din robia minții, a unei percepții limitate și a unei cunoașteri eronate a ceea ce suntem și a ceea ce este lumea.

E bine-cunoscută definiția lui Maharishi Patanjali cu privire la Yoga – încetarea fluctuațiilor minții (citta vrtti nirodhah). Odată liniștit mentalul, se revelează spontan natura esențială a ființei noastre; cu ajutorul grației divine (Maestrului) și ținând cont de sinceritatea și disciplina aspirantului. Ordinele monastice străvechi priveau corpul fie ca pe un obstacol în calea eliberării (moksha), fie ca pe un instrument ce necesită control și întărire astfel încât să susțină practica meditației în vederea atingerii țelului ultim. Asanele erau realizate în vederea menținerii unui corp sănătos și puternic care permitea yoghinului să atingă moksha.

Citește și: moksha-scopul-suprem-al-fiecarei-fiinte-umane-prima-parte

În tantra străveche (nu cea promovată azi, de tip new age), corpul este văzut ca o reflectare a macrocosmosului. Nu e doar un instrument care susține practica meditației sau diverse practici austere. E însuși templul Divinității. El nu trebuie mortificat sau controlat, ci cunoscut, înțeles, simțit. Dorințele ce țin de corp nu sunt suprimate, ci sunt transcense – prin intermediul sadhana, a practicilor specifice dictate de fiecare tradiție (Shaiva, Shakta etc.).

Asanele, practicile Pranayama, experimentarea sistemului de Chakre – toate adâncesc cunoașterea corpului fizic, grosier și a corpurilor subtile și susțin o practică echilibrată, holistică, corectă. Ele nu au potențialul de a crea fragmentări sau disocieri, ca în cazul practicilor pur ascetice, care neagă corpul. Acestea nu sunt incorecte, ci greu de integrat de către occidentali, ținând cont de ritmul vieții moderne.

Un practicant ce are familie, un job solicitant și diverse alte îndatoriri de îndeplinit în lumea fizică, cu greu poate „uita” de corpul fizic. Ideea nu este de a crea alienare sau ruptură cu ceea ce este natural, firesc, ci de a ne auto-cunoaște profund, în, prin și dincolo de acest corp. De aceea ghidarea unui îndrumător competent este esențială azi – altfel, din dorința de a ne relaxa sau vindeca, creăm și mai multe fragmentări și tensiuni în corpul și mentalul nostru, iar practica Yoga (chiar și numai cea posturală) nu duce niciunde și chiar strică.

Necesitatea unei îndrumări corecte

Dacă acum 100 de ani era o reală nevoință să înveți corect practicile Yoga – să realizezi o călătorie în India, să găsești un îndrumător competent, serios și să te dedici practicii cu seriozitate și perseverență ani de zile, azi lucrurile sunt complet diferite. Pe lângă faptul că există opțiunea de a învăța online, în aproape toate marile orașe din țară există numeroase studiouri de Yoga – poți învăța și practica asane fără o mare nevoință.

Mai mult, un aspirant Yoga poate deveni instructor în câteva luni, dacă urmează un curs intensiv de 200 de ore, realizat chiar și numai online. Deși certificarea de 200 de ore nu este obligatorie din punct de vedere legal pentru a preda Yoga în majoritatea țărilor, ea a devenit standardul industriei pentru multe studiouri și organizații de yoga. Acest lucru nu este condamnabil, în măsura în care învățarea nu se limitează la cele 200-300 de ore de Yoga și o diplomă obținută rapid. Din păcate astăzi, tot mai mult Yoga este privită ca un business, ca o oportunitate de reconversie profesională rapidă, bănoasă.

"Yoga a devenit acum o afacere comercială, ca oricare alta. Există profesori de yoga peste tot în lume, iar ei fac bani - ca de obicei. Totuși, la un moment dat - mi s-a spus de la cei care știu multe despre asta - Yoga era predată către un număr foarte, foarte mic de aspiranți." (J. Krishnamurti)

În mod tradițional, în Yoga străveche se vorbește despre adhikara – competența Învățătorului, a celui care predă știința Yoga. Un Maestru sau Învățător a cărui competență este girată printr-o linie de maeștri evaluează competența învățăcelului de a deveni la rândul său transmițător al învățăturii sacre.

Cât se mai respectă competența învățătorului astăzi? Din păcate, vedem singuri cât. Într-o societate care promovează non-valorile și este orientată mercantil, e greu pentru un aspirant să ia contact cu Yoga tradițională, predată corectă. Nu e ușor nici pentru instructorii de bună credință care doresc să transmită știința milenară Yoga, dincolo de practica asanelor, aspiranților doritori. Ca în orice domeniu de activitate, cine are marketing-ul mai bun, câștigă.

Pentru ca esența practicii Yoga să ajungă la aspiranții doritori într-un mod corect, atât ca instructori cât și ca practicanți este necesar să ne examinăm motivele pentru care practicăm Yoga, motivele pentru care predăm și să facem eforturi să respectăm pe cât se poate, Yama și Niyama, să fim modele cu adevărat pentru cei din jurul nostru, să îi inspirăm spre bunătate, puritate, compasiune și sinceritate.

Nu ajută cu nimic doar să arătăm cu degetul ce nu funcționează. E esențial ca fiecare, în dreptul nostru, să ne îmbunătățim, realizând o practică (de preferat canonică) în mod consecvent, cu disciplină și puritate și să oferim lumii cât mai mult din vibrația adevărului, prin gândurile, intențiile, vorbele și faptele noastre.

Yoga nu a luat naștere ca business, nici ca formă de entertainment sau sport. Este o știință, o tehnologie, un sistem prin intermediul căreia aspirantul atinge realizarea ultimă, împlinește scopul existenței umane – autocunoașterea, realizarea divinității în interiorul nostru. Să o onorăm ca atare, atât prin practica individuală, cât și printr-o predare etică și curată.

Namaste!