Filosofia Trika susține că întreaga manifestare existentă este o expresie a Parā Sakti sau Parā vāc – logosul transcendental. În șivaismul cașmirian, cel mai înalt nivel de vorbire (parā vāc) este identificat cu Spanda – pulsația eternă a conștiinței. Parā vāc este energia creativă, iar fiecare literă a alfabetului reprezintă energie într-o anumită formă.
Mātṛikā reprezintă sistemul de litere din alfabetul sanscrit care începe cu litera a și se termină în ksa. În șivaismul cașmirian mai există o altă înțelegere a sistemului de litere – în acest sistem, literele se regăsesc într-o “ordine” dezordonată. Acest sistem este considerat ca fiind unul în toate lucrurile și toate lucrurile într-unul (sarvam sarvatmakam, principiul interconectivității tuturor lucruilor). Sistemul este cunoscut ca alfabetul Mālinī.
Zeița Mālinī reprezintă una dintre cele două zeități ale alfabetului sanscrit din sistemul tantric Trika (alături de Śabdarāśi). În Mālinī, consoanele sunt regăsite în vocale, iar vocalele sunt regăsite în consoane. Sakti este aflată în Siva, iar Siva este găsit în Sakti. Când Siva și Sakti sunt aflați separat, acesta este sistemul Mātṛikā; când sunt găsiți împreună, combinați unul în celălalt, acesta este sistemul Mālinī.
Identitatea mantrică a zeiței Mālinī reprezintă o formă așa-zis dezordonată a alfabetului sanscrit, numită nādiphāntakrama (în care ordinea alfabetului începe cu na și se termină cu pha). Mālinī (the garlanded Goddess), zeița cu cele 50 de foneme aranjate în ordine mixtă, precedă limbajul. Ea aparține nivelului Parāpara, fiind cea care mediază între transcendent și imanent.
Jayaratha, în comentariul său la Tantraloka, oferă câteva analize semantice relevante ale cuvântului „Mālinī”: termenul poate fi derivat din verbul „malate”, adică „ea deține lumea în propria formă”; din verbul „mālayati”, adică „interiorizează întregul univers”. Mālinī începe cu „NA” și se termină cu „PHA”, deoarece semințele și organele ei feminine (adică vocalele și consoanele) sunt amestecate, din cauza divizării „organului/organelor sale feminine”.
Alfabetul sanscrit este personificat și în alte zeități: Śabdarāśi este un echivalent masculin al lui Mātṛikā, în timp ce Mālinī apare ca o zeiță a alfabetului ale cărei litere nu sunt în ordinea tradițională și este considerată, prin excelență, zeița alfabetului Trika. Abhinavagupta identifică Mālinī cu Sakti și Śabdarāśi sau Mātṛikā cu Siva, dar aceste alfabete nu se exclud reciproc, la fel cum Siva nu o exclude Sakti. Alexis Sanderson arată că pentru Abhinavagupta, Mālinī este identificată cu zeița Parā, zeița Supremă, cel de-al 37-lea principiu (tattva) al realității, reprezentând unitatea și totalitatea celorlalte 36 de tattvas.
Mālinī se referă la un anumit aranjament al celor cincizeci de foneme sanscrite, considerat a fi de cea mai înaltă valoare rituală și mistică. Diferența dintre Mātṛikā (purvamālinī) și Mālinī (uttara-mālinī) constă în ordinea literelor. În Mātṛikā, literele sunt aranjate într-o ordine clară (tradițională) – vocalele sunt primele, apoi consoanele. În Mālinī, ele sunt aranjate sub formă neregulată – vocalele și consoanele sunt mixte.
Somadeva Vasudeva evidențiază că „non-ordinea” sau ordinea mixtă care a fost transmisă într-o serie de texte Trika timpurii nu constituie o secvență arbitrară sau confuză de foneme, ci există o uniformitate surprinzătoare în textele tradiției tantrice, cu foarte puține variații. Astfel, rațiunea din spatele ordinii bhinnayoni o reprezintă nyasa (plasarea fonemelor pe corp) ritualică și construcția corpului divin al Zeiței Mālinī însăși - fonemele sunt aranjate astfel încât să reprezinte corpul real al zeiței Mālinī.
Corpul închinătorului și al celui venerat sunt realizate din aceeași putere a literelor într-o anumită procedură rituală. În toate sursele timpurii care au supraviețuit, fiecare fonem individual al secvenței se consideră a fi o parte a corpului Zeiței Mālinī, iar unele relatări oferă și numele și detaliile a cincizeci de zeități feminine-foneme care o prezidează (cf. Triśirobhairava Tantra, expusă mai jos).
Somadeva Vasudeva arată că, așa cum secvența Śabdarāśi are o serie de Rudra care prezidează fonemele individuale, tot așa și secvența nādiphāntakrama are un panteon de zeități feminine, numite în mod diferit Śakti, Kalā, Dūtī sau Yoginī, care prezidează silabele individuale. Scopul lor inițial era purificarea rituală, divinizarea corpului fizic în timpul plasării fonemelor în practica nyasa.
Textele tradiției Trika care au supraviețuit prezintă divergențe substanțiale în ordinea seriei de foneme, indicând o istorie textuală complexă. O analiză preliminară a materialelor disponibile a produs treisprezece pasaje diferite care predau nādiphāntakrama. S. Vasudeva arată că secvența fonemelor poate varia considerabil, zeitățile feminine asociate pot fi sau nu prezente (dar atunci când sunt prezente, corelația lor cu fonemul și partea corpului este, de asemenea, menținută cu scrupulozitate), însă identificarea anumitor foneme cu anumite părți ale corpului Zeiței persistă ca singurul factor constant într-o întreagă transmitere scripturală.
Mālinīvijayottaratantra, de pildă, conține 48 de enunțări ale fonemelor în 5 faze descriptive:
1. na r¯r l l tha ca dha ī na u ū ba ka kha ga gha ˙na i a - primele 20 de foneme (de la na la a), începând cu capul Zeiței;
2. va bha ya - trei foneme reprezintă gâtul și umerii;
3. da dha, tha jha ña ja ra ta - 8 foneme sunt brațele, mâinile, degetele, tridentul și craniul;
4. pa cha la ā sa h ha sa ksa - 9 foneme reprezintă partea superioară a abdomenului;
5. ma śa m ta e ai o au da pha - 10 foneme reprezintă fesele, organele genitale, picioarele, tălpile.
Cele 50 de foneme sunt oferite în 48 de enunțări separate, corelate cu respectivele părți ale corpului Zeiței. Nazalizarea vocalică și aspirația (anusvāra- am și visarga- ah) nu sunt prezente independent, ci sunt legate de śa (sam) și respectiv sa (sah), de aici 48 de enunțări ale celor 50 de foneme.
Astfel, practicantul își împuternicește corpul în faze, într-o ordine mai mult sau mai puțin descendentă. Prima fază descrie capul, omițând coroana și al treilea ochi. Primele șaisprezece foneme reprezintă astfel trăsăturile fizice reale ale practicantului. Importanța primelor șaisprezece foneme ale secvenței poate fi explicată prin corespondența lor cu cele șaisprezece vocale ale alfabetului sanscrit regulat în forma sa śabdarāśi. În procedura nyāsa - a secvenței śabdarāśi (cf. Mālinīvijayottara 8.27–29ab), cele șaisprezece vocale (reprezentând de obicei Śivatattva) sunt toate proiectate în cap.
Evocând principiul sarvam sarvatmakam, Abhinavagupta a arătat că primele 16 litere din ordinea Mālinī reprezintă Siva tattva, la fel ca cele 16 vocale din Mātṛikā.
Dintre cele 16 litere din Mālinī, 7 (r, r, l, l, i, u) sunt vocale și sunt astfel constituenți ai Siva tattva. Ele nu reprezintă o mișcare în afară – acestea sunt vocale ce se referă la viața interioară a lui Siva. R, r, l, l sunt numite amrta bija, vocale nemuritoare, ele nu produc nimic, ele nu se schimbă. U denotă unmesa sau tendința introvertită a cunoașterii, iar u denotă urdvāsrayana sau tendința spre extroversie.
Tendința extremă de condensare și esențializare a Mālinīvijayottara Tantra a redus expunerea nādiphāntakrama la doar patru versete și jumătate: „Fonemul na este topknot; r ¯r l ¯l formează coroana craniului; tha este capul ei; ochii sunt ca și dha; nasul ei este ī; n-u și n-ū sunt cele două urechi cu ornamente; ba, guturalele [ka kha ga gha ˙na], i și a sunt gura, dinții, limba și vocea; va bha ya sunt gâtul, umerii drept și stâng; da dha sunt brațele; mâinile sunt tha; jha și ña sunt degetele; ja ra și ta sunt tridentul și craniul; pa este inima ei; cha și la sunt sânii; laptele este ā; sah este sufletul ei; [ha] este energia vitală; sa și ksa sunt stomacul și ombilicul; ma, sam și ta sunt fesele, organele genitale și coapsele; e, ai sunt genunchii; următoarele foneme [o și au] sunt gambele; da și pha sunt picioarele.”
Toate textele tantrice omologhează fonemele cu părțile corpului Zeiței, aceasta fiind singura trăsătură esențială care nu poate fi separată de nādiphāntakrama. Vasudeva arată că Zeița Mālinī, întruchipată în nādiphāntakrama, a fost concepută ca o imagine sinestezică. Aceasta implică faptul că Mālinī vine în existență printr-o fuziune a sunetului fonematic și a formei grafemice în interiorul (sau chiar ca) corpului divinizat al practicantului tantric.
Relația dintre grafeme și părțile corpului corelate este justificată prin asemănarea fizică. Această similitudine între grafeme și părțile corpului începe să fie evidentă în versiunea Gupta (secolele III și IV) a alfabetului Brāhmī. În nādiphāntakrama Trika, forma scrisă a fiecărui grafem luat individual era identificată ca asemănătoare cu un anumit membru sau organ; luate împreună, întregul silabar reprezenta corpul antropomorf al zeității alfabetului. Atunci când sunt enumerate în ordinea convențională de la cap la picioare a practicii nyāsa, se ajunge la o rearanjare particulară a alfabetului, iar aceasta este secvența care începe cu na și se termină cu pha.
Pentru inițiatul Trika, alfabetul sanscrit, instanțiat în ordinea foarte precisă a nādiphāntakrama, se formează într-o reprezentare vizuală a Zeiței Mālinī, identitatea ei mantrică sau corpul sonor. Ca atare, realizarea vizionară (darśana) a Zeiței Mālinī inducea o formă ușoară de sinestezie la inițiat, dizolvând limitele percepțiilor senzoriale, astfel încât practicantul „vedea alfabetul ca o Zeiță”.
Mālinī este înfățișată ca o zeiță cu zece brațe, cu cinci fețe și câte trei ochi fiecare. Este descrisă ca fiind roșie ca soarele care răsare și intoxicată cu licori, împodobită cu o diademă și cercei cerești. Mâinile ei stângi țin un arc, o lance, o scoică, gestul care alungă frica, și o oglindă; mâinile drepte țin un fulger, o săgeată, un șarpe, gestul care acordă binecuvântări și un rozariu. Este așezată în vajrāsana pe un cadavru, simbolizând transcendența morții. Mantra ei este s-h-au-ūm, derivată din Paramantra sauh.
Cele cincizeci de obiecte de denotație ale literelor sunt puterile (śakti) sale care încep cu zeița Nādinī și se termină cu Phetkārikā, numite în diferite locuri în scripturi (Triśirobhairava; Kubjikāmata; Śrīmatottara; Satsāhasrasamhitā; Kularatnoddyota; Agnipurān). Una dintre acestea este Triśirobhairava Tantra, unde se specifică:
1) Nādinī este situată în vârful capului (topknot) și este reprezentată de litera N. 2-5) ṛ ṝ ḷ ḹ (corespunzător) lui Nivṛtti, iar restul (adică Pratiṣṭhā, Vidyā și Śāntā) este ghirlanda de pe cap. 6) Deasupra capului este zeița Satī, iar 7) Dh, cei doi ochi, este Priyadarśanā. 8) Ī este Guhyaśakti, care este pe nas. Aceștia sunt omniprezenti (vyāpta) în mijlocul ochilor. 9) Zeița care rămâne pătrunzându-i este C, al treilea ochi. (Ea) este zeița supremă Cāmuṇḍā care, situată pe frunte, arată frumos. 10) Gura (lui Mālinī) este litera B. Ea este Vajriṇī, puterea nepieritoare. 11-15) Guturalele sunt dinții ascuțiți. Se spune că Kaṅkaṭā (K), Kālikā (KH), Śivā (G), Ghoraghoṣā (GH) și cea numită Śivirā (Ṅ) se află în guturale. 16) Māyādevī este I, care este limba. 17) A este vorbirea, considerată a fi Vāgīśvarī. 18) Nārāyaṇī este Ṇ, și cele două urechi. 19-20) Ornamentele lor sunt U și Ū, adică Mohinī și Prajñā. 21) V este pe gât și este Śikhivāhinī. 22-23) Lāmā și zeița Vināyikī sunt Ḍ și ḌH, cele două brațe ale zeiței omniprezente. 24) Pūrṇimā se află în locul mâinilor. Ea este considerată a fi numită litera ṬH a domnului omniprezent. 25-26) Jhaṅkārī și Kundanā sunt JH și Ñ pe degete, în ordinea corespunzătoare. 27) Kāpālinī se află pe mâna stângă. Ea este zeița supremă, litera Ṭ. 28) Dīpanī este bățul Tridentului și se spune pe bună dreptate că este litera R. 29) J este Jayantī, care este tridentul (furca) zeiței, o, Mare Zeiță. 30-31) Bhīṣaṇī și Vāyuvegā sunt pe ambii umeri (ca literele) BH și Y. 32) Pāvanī este P, care este în inimă. 33) Ṣ este Lambikā și este stomacul. 34) Saṃhārikā este această literă KṢ. O Bhairavī, ea este zeița din corp. 35-36) Chagalī și Pūtanā sunt cei doi sâni despre care se spune că sunt (literele) CH și L. 37) Ā este Moṭarī, iar ceea ce este prezent acolo se spune că este Lapte, care este Ā. 38) Paramātmā este această literă S. 39) H este suflul vital, zeița (śakti) Ambikā. 40) Puterea voinței se numește emisie (Ḥ). După ce a pătruns (domeniul ei), ea rezidă în Sinele suflului vital. 41) M este șoldul (nitamba) și este Mahākālī. 42) Ś este organul genital (guhya) și este Kusumāyudhā. 43) Zeița Śukrā este spermatozoidul. Ea este Bhairavī, care este (vocala) Ṃ. 44) Litera T este Tārā și este situată pe coapsă (ūru). 45-46) E și AI sunt ambele (împreună puterile) cunoașterii și acțiunii. O, zeiță, ele sunt cei doi genunchi ai lui Bhairavī, marele suflet. 47-48) Gāyatrī și Sāvitrī sunt O și AU, despre care se spune că sunt tibiile. 49-50) Dahanī este situată pe piciorul drept, iar Phetkāarikā pe cel stâng și sunt (literele) D și PH.
O încercare de a recrea imaginea sinestezică a zeiței Mālinī, alcătuită din caractere Gupta.
Invocarea zeiței Mālinī se realizează prin mantre și vizualizări specifice. Vasudeva arată importanța înțelegerii semnificațiilor simbolice din spatele atributelor sale și a ritualurilor asociate cu venerarea ei. Zeița este legată de diverse aspecte ale creației și distrugerii, întruchipând atât calități de protecție, cât și calități feroce. Practicile implică tehnici meditative care sporesc conștientizarea spirituală și conexiunea cu divinul. Cele zece brațe ale sale simbolizează capacitatea ei de a îndeplini sarcini multiple și de a-și proteja devoții. Diversele obiecte pe care le ține în mână reprezintă diferite puteri și binecuvântări pe care le poate oferi.
Vizualizarea și invocarea zeiței Mālinī sunt esențiale pentru aspiranții care caută iluminarea și eliberarea spirituală.
În practica nyasa, se va adăuga mantra sauh după pranava OM. (ex. om sauh nam namah)
ity eṣā mālinī devī śaktimatkṣobhitā yataḥ ||
kṛtyāveśāt tataḥ śāktī tanuḥ sā paramārthataḥ |
Astfel este zeița Mālinī care, stârnită de deținătorul puterii și pătrunsă de activitatea creatoare (kṛti), este astfel în realitate (paramārthataḥ) corpul puterii (śākti) lui Śiva (manifestată).
Citește și: Mātṛikā-nyasa-practica-tantrica-de-purificare-mintii
Surse: Synæsthetic Iconography (Somadeva Vasudeva), A trident of wisdom (Jaideva Singh), The emergence of the Alphabet Goddess Matrka in early Saiva Tantras (Judit Torzsok), Siva Sutras (Swami Lakshmanjoo), Visualisation of the deities of the Trika (Alexis Sanderson).
