Conștientizarea de sine în percepția lui Hegel Skip to main content
Conștientizarea de sine în percepția lui Hegel

Hegel, renumitul filozof german, susținea despre conștientizarea de sine că necesită, de fapt, dubla conștientizare. Hegel descrie conștiința ca fiind repartizată pe 3 nivele:

  1. Sensibilitatea/certitudinea unui obiect exterior
  2. Percepția sensibilității
  3. Descoperirea esențialului din obiecte

Ce sens are afirmația “Eu sunt eu”

Tautologia “eu sunt eu” are rolul de a evidenția conștientizarea de sine a eului, care se separa de tot ce este in jur. Totodata, însă, “Eu sunt eu” nu implică “Eu nu sunt tu”.

Atunci cand spunem “Eu sunt eu”, ne raportăm la noțiunile persoanele asupra eului, dar și asupra celor din jur. În calitate de ființe dezvoltate din punct de vedere cultural, avem capacitatea de a ne imagina cum ne percep cei din jur. Așadar, un individ fara cunoștințe de natura istorică, fără limbaj dezvoltat, dar și fără existență socială nu va avea o perceptie asupra conștiinței de sine.

Hegel susține că, atunci când suntem constienți de sine, suntem de fapt conștienți și de faptul că alții sunt conștienți de existența noastră, dar și de faptul că alții sunt conștienți că noi suntem conștienți de prezența lor. Așadar, conștiința de sine este dependentă de legătura pe care o avem cu obiectele și persoanele din exteriorul nostru. Două conștiințe de sine, separat, nu sunt altceva decât conștiințe de sine, însă atunci când se întâlnesc una pe cealaltă, au capacitatea de a se recunoaște reciproc.

În concluzie, definiția conștiinței de sine este următoarea: sunt conștient că tu ești conștient că eu sunt conștient de existența ta. Prin tine, am fost forțat să devin conștient de mine însumi drept urmare, prin analizarea celuilalt devenim conștienți. Cu alte cuvinte, cunoștientizarea de sine este o percepție dintre doi indivizi, care permite recunoașterea celuilalt ca fiind diferit, dar totodată la fel.

Comenteaza cu Facebook