„O fiinţă cu adevărat luminată se leagă de Cer şi în acelaşi timp economiseşte această forţă (n.a. forța erotică) pentru a o consacra realizării Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ. Ea le va avea pe amândouă: cu cât va trăi o viaţă mai intensă, cu atât va fuziona cu Creatorul, cu Cerul; şi cu cât mai mult va fi cu Cerul, cu atât mai mult va lucra pentru pământ. Numai această soluţie e perfectă: în acelaşi timp în care trăieşti pentru Cer, să munceşti pe pământ. Altfel viaţa nu are nici cap, nici coadă.”
Omraam Mikhael Aivanhov
Mistica erotică provoacă reacții și atitudini extreme, fiind în covârșitoarea majoritate a cazurilor deloc sau puțin înțeleasă în mod corect. Ea fascinează și repugnă, incită și dezgustă. Cultele și mișcările misticismului erotic au existat de milenii, în toate civilizațiile lumii (antichitatea greco-romană, egipteană, în Orient).
Suntem familiarizați cu „mistica ascetică”. Aceasta implică practici spirituale orientate către mortificarea corpului în vederea transcenderii tuturor aspectelor lumești, cu scopul de accesa o ordine supra-firească, de a cunoaște Divinitatea direct. Trupul este văzut ca fiind impur, un obstacol în calea accederii la Creator. El este dominat de pulsiuni și pasiuni triviale și excesive care țin sufletul captiv în lumea simțurilor, într-o lume a desfătărilor și plăcerilor lumii, nu a desfătării în Dumnezeu.
De cealaltă parte, mistica erotică nu neagă corpului divinitatea sa. Conștientă fiind de aspectul impur al energiei simțurilor, caută prin practici spirituale inițiatice să purifice corpul, să sanctifice toate elementele sale (grosiere, dar mai ales subtile) în vederea unirii mistice cu Divinul.
Diferența între cele două căi nu este între renunțare la senzualitate și îmbrățișare a plăcerilor simțurilor, cum se poate înțelege greșit. Mistica erotică implică o asceză interioară profundă. Aspiranții (serioși) nu se dedau plăcerilor trupului de dragul desfătării în sine. Urmând practici inițiatice, ei folosesc forța erotică pentru a realiza unirea cu Creatorul. Simțurile nu sunt gratificate, ele sunt sanctificate. În mistica erotică, uniunea are un înalt caracter ritualic, ceremonial, ea nu este un act sexual în ordinea lumească. După purificări intensive și urmând corect o practică spirituală, uniunea mistică transcende fizicalitatea brută, aspectul lumesc și se transformă în uniune sacră.
Mistica erotică în tradiția europeană
Când vorbim de mistica erotică, ne gândim imediat la tradiția orientală – și în speță la tantrism. Puțini știu însă că există tradiții occidentale foarte lungi și foarte bogate de mistică erotică, care pot fi urmărite încă dinaintea originilor creștinismului. Sunt rare informațiile cu privire la o îndelungată tradiție a misticii erotice în Europa.
În ultima jumătate a secolului XX, mulți vestici s-au familiarizat cu tantra hindusă și budistă, însă tradițiile tantrice au fost distorsionate în procesul transmiterii către vestul modern, fiind trivializate și căpătând un aspect comercial, profan. Asta nu s-a întâmplat cu tradițiile ezoterice din Vest (Europa, în principal) din cauza faptului că sunt aproape complet neștiute.
În The Secret History of Western Sexual Mysticism, Arthur Versluis, professor de studii religioase la Michigan State University explorează tradiția ascunsă a misticii erotice ce cuprinde hermetismul greco-egiptean, gnosticismul, Cabala și anumite curente mistice creștine, contrastând cu tradițiile orientale mai cunoscute, precum tantra. Surprinzător sau nu, Occidentul este la fel de familiarizat cu misticismul erotic ca și Orientul.
Tradițiile mistice din Grecia și Roma antică, fie ele bahice, dionisiace, eleusine sau orfice erau strâns legate de ciclurile cosmice și în particular, de ciclurile agricole și fertilitatea umană. Formele incipiente ale tradițiilor Misterelor, incluzându-le pe cele din perioada elenistă erau orientate către femei. Purificările premergătoare inițierii vizau obținerea unui corp divin, care este absolut spiritual, sacralizat. Avem prea puține detalii cu privire la ce se petrecea în fapt în templele din antichitatea greacă și romană. Eliade afirmă că putem face diverse interpretări considerând o anumită formă de moarte inițiatică pentru a renaște într-o existență total nouă. (cum spunea Platon – A muri înseamnă a fi inițiat)
Cu toate că se menționează doar în lucrările de specialitate, și creștinismul timpuriu a implicat o componentă de mistică erotică. Cei care studiază textele apocrife și tradițiile gnostice fac legătura dintre cultele misterelor și preluarea acestora în diverse maniere în creștinismul gnostic.
În secolele II-IV, tradițiile gnostice și hermetice au folosit simbolismul sexual pentru a descrie procesul spiritual de evadare din lumea materială prin cunoaștere interioară (gnoză), portretizând adesea Divinul ca androgin și actul creației ca un proces de autogenerare. În timp ce gândirea hermetică promova ascetismul, unele curente gnostice au încorporat practici ritualice sexuale pentru a atinge o stare spirituală elevată, în vederea realizării transformării spirituale, evidențiind o interacțiune complexă și adesea contradictorie între sacru și profan. De pildă, valentinienii (autodefiniți ca membri ai bisericii creștine) s-au angajat în practici sexuale și au interpretat sexualitatea în moduri care subminau rolurile tradiționale de gen, în scopuri spirituale.
Ev Mediu și Renaștere
În perioada medievală și Renaștere, mistica erotică cunoaște o dezvoltare amplă. În sec. XIII se ivește o nouă tradiție în mistica islamică – Cabala, în special, în Spania și sudul Franței. Similar, o schimbare în mistica creștină a luat naștere în aceeași perioadă, etichetată ca Noul Misticism. Ea a fost stimulată de comunități religioase noi cum sunt Franciscanii și ordinul Beguinelor, iar o nouă literatură privind extazul mistic a fost promovată în limbaj vernacular.
Europa medievală a cunoscut ascensiunea multor femei mistice (Angela de Foligno, Margery Kempe sau Ecaterina de Genova). Ordinul Beguinelor era format din femei care trăiau și lucrau împreună fără a fi sub auspiciile unui ordin religios sau a depune jurăminte permanente - puteau părăsi comunitatea lor oricând doreau (și nu toate fiind călugărițe, unele dintre ele având viață de familie). Mechtild de Magdeburg și Margery Kempe, precum și teologi precum Richard of Saint Victor și Bernard of Clairvaux, au folosit un limbaj încărcat erotic pentru a descrie uniunea mistică cu Divinitatea.
“Tu ești sentimentul de iubire din dorința mea. Tu ești o dulce răcoare pentru pieptul meu. Tu ești un sărut pasional pentru gura mea. Tu ești o bucurie fericită a descoperirii mele. Eu sunt în tine. Și tu ești în mine. Nu am putea fi mai apropiați. Noi doi suntem contopiți într-unul singur, turnați într-o singură matriță. Astfel, neoboșiți, vom rămâne pentru totdeauna. (...) mângâierea tandră dintre Dumnezeu și suflet... bucuria neamestecată a uniunii, iubirea vie a veșniciei așa cum este ea acum și așa cum va fi în veci.”
Mechthild of Magdeburg (The flowing light of the Godhead)
Fedeli d'Amore, o mișcare spirituală secretă (în special de poeți mistici) devotată cultului „Femeii unice” și inițierii în misterul „Iubirii”, cu precădere în Italia, Franța și Belgia, considera iubirea erotică ca o cale mistică către înțelepciunea divină (Divina Sofia) și iluminarea spirituală. Această „spiritualitate erotică” folosea experiența intensă a iubirii, adesea îndreptată către o femeie idealizată, ca metaforă pentru dorința Sufletului pentru Dumnezeu și dorința sa de a transcende limitările pământești.
Practicile presupuneau „uniunea” emoțională și spirituală a iubitului cu persoana iubită ca exercițiu spiritual, implicând uneori ritualuri precum statul gol lângă persoana iubită fără a o atinge pentru a accede la o stare de conștientizare transcendentă. Dante Alighieri este considerat figura centrală și principalul susținător al Fedeli d'Amore, folosind opere precum Divina Comedie și Vita Nuova pentru a explora aceste teme. Fedeli d'Amore au format o fraternitate închisă dedicată realizării unei armonii între laturile sexuale și emoționale ale naturii umane și aspirațiile intelectuale și mistice.
Gnosticii Barbelo aveau practici spirituale erotice cunoscute sub numele de „răscumpărare prin păcat”. Mircea Eliade a comparat aceste credințe și practici borborite care îl implică pe Barbelo cu ritualurile și credințele tantrice, observând că ambele sisteme au un scop comun de a atinge unitatea spirituală primordială prin beatitudinea erotică și consumul unor produse corporale transformate prin actul ințiatic.
Giordano Bruno a explorat, de asemenea, misticismul erotic ca pe o cale către unitatea cosmică și iluminare, interpretând iubirea și dorința ca o reflectare a interconectării universului și o „frenezie eroică” divină ce permite sufletului să se înalțe spre Divin. În lucrarea sa De Gli Eroici Furori (Heroic frenzy), el a descris această fervoare disciplinată ca pe un proces mistic ce transcende limitele pământești, permițând individului să realizeze o conexiune spirituală cu cosmosul printr-o fuziune între contemplarea pasională și iubirea intelectuală.
Poetul mistic, William Blake a fost influențat de mistica erotică secretă renascentistă (influențe moraviene). Conform teoriilor cabalistice adoptate de Contele Nicolaus Ludwig Zinzendorf, Dumnezeu și universul sunt compuse din potențe sexuale dinamice (sephirot) care interacționează între ele și produc bucurie orgasmică atunci când sunt în echilibru perfect. În Sfânta Sfintelor, în templul din Ierusalim, o sculptură de aur a doi heruvimi masculini și feminini păzea Arca Legământului. Cabaliștii susțineau că heruvimii erau împletiți în actul actului sexual conjugal, formând astfel o emblemă a căsătoriei pline de bucurie a lui Dumnezeu cu emanația sa feminină, Shekhinah (sau Ierusalimul).
Mistica erotică în Orient (tantrismul hindus)
În cultura hindusă, mistica erotică este evidențiată de anumite culte inițiatice sakta și saiva, în Evul Mediu timpuriu și începând cu sec. XVI, în cultul Vaisnava-sahajiya, care combină devoțiunea vișnuită cu practicile tantrice, ducând la o sinteză unică de eros divin și ascetism. Cunoscută ca Sahajiya (calea ușoară), explorează mistica erotică drept mijloc de a realiza uniunea cu divinul.
În sivaismul cașmirian se urmărește transformarea dualităților lumești în expresii ale realității unificate, non-duale a conștiinței. Tantricul caută să „realizeze” paradoxul uniunii contrariilor; el vrea să acceseze experiențial starea de non-dualitate. Dincolo de aspectul său exterior, erotismul este interiorizat – el este fundamental o experiență interioară, reflectând natura intimă și profundă a uniunii divine.
În Tantraloka, Abhinavagupta, descrie ceremonia sacră maithuna (uniunea dintre parteneri) drept un ritual având ca scop dobândirea anandaviirănti - "odihna în beatitudine". În timpul unirii ceremoniale, "se ajunge la starea de complet repaos (viirantidharma), şi toate lucrurile fenomenale se contopesc în sinele propriu".
Eliade, în Erotica mistică în Bengal arată cum maithuna încetează să fie un act profan și devine un ritual, prin purificare și consacrare, partenerii devenind „detașați” precum zeii, iar uniunea sexuală nu mai aparține nivelului karmic. Textele tantrice repetă adesea: „Prin aceleași acte care îi fac pe anumiți oameni să ardă în iad timp de milioane de ani, yoghinul își obține sănătatea veșnică”. Este ceea ce credeau și gnosticii (vezi valentinienii).
Uniunea sacră are loc între doi „zei” și se petrece la nivel trans-fiziologic, deoarece nu se termină niciodată (asemenea lui Siva, ascetul primordial, care a rămas într-o uniune erotică cu Sakti timp de mii de ani – „Even in his asceticism, Siva is in the world”, Wendy Doniger).
Eliade remarcă și aici paralele cu unele ceremonii gnostice. În tantrismul hindus, budist și în gnosticism, consumarea emisiilor corporale, ce reprezintă două moduri divine ale Fiinţei (zeul şi zeiţa), sporeşte şi accelerează sanctificarea aspiranților.
Profundul curent mistic cunoscut sub numele de sahajiya este înrădăcinat în tradiția vișnuită, în special în învățăturile lui Chaitanya Mahaprabhu, care a popularizat devoțiunea lui Krishna în Bengal la începutul secolului al XVI-lea. Cultul ezoteric explora uniunea spirituală cu divinul printr-un amestec de elemente erotice și ascetice.
Ritualul erotic, maithuna, apare și aici ca punct culminant al unei lungi și dificile ucenicii ascetice. Așa cum detaliază Mircea Eliade, neofitul trebuie să-și stăpânească perfect simțurile, să se apropie treptat de „femeia devotată” (nayika) și să o transforme, prin dramaturgie iconografică interiorizată, într-o zeiță. În primele patru luni trebuie să o servească, să doarmă în aceeași cameră cu ea și apoi la picioarele ei. În următoarele patru luni, în timp ce continuă să-i fie servitor, doarme în același pat, pe partea stângă. Timp de încă patru luni, va dormi pe partea dreaptă, apoi se va îmbrățișa etc. Practica are ca obiectiv controlul voluptății și stăpânirea simțurilor (emisia seminală).
În „The place of the hidden moon: erotic mysticism in the Vaisnavasahajiya cult of Bengal” se arată cum, pentru Sahajiyas, corpul abundă de rasa, de beatitudinea uniunii (sau fiziologic vorbind, de sămânță). Prin sadhana, rasa este elevată de la chakra inferioară la lotusul suprem, uniunea Radha – Krishna, unde identificarea dintre uman și divin este completă, perfectă. Kama (dorința) necesită transformare, întrucât gratificarea dorințe sexuale este o formă de egoism. Ritual erotic trebuie să fie pentru cel care venerează, ceea ce drumul este pentru călător: drumul este mijlocul, nu destinația. Transformarea kama în prema (eros sacru, iubire, consacrare) este transformarea bărbatului în femeie.
În timpul ritualului, yoghinul și nayika ating o „condiție divină”, în sensul că nu numai că experimentează fericirea (mahasukha, Marea Fericire), dar pot și contempla direct realitatea esențială.
„Bucuria este o reflectare a stării de perfecțiune, a stării divine. Pentru o clipă, omul își uită interesele, problemele, îndatoririle și participă la sentimentul de fericire care este adevărata sa natură, natura sa nemuritoare... Atingem perfecțiunea interioară de o mie de ori mai ușor — spune această religie foarte străveche — prin experiența bucuriei trupurilor decât prin austerități. De la uniunea erotică la uniunea mistică nu există decât un singur pas ușor de făcut.”
(La sculpture erotique hindoue, Danielou)
Mistica erotică poate fi, fără îndoială, periculoasă. Obsesia, maniile, imersiunea într-o lume a fanteziei șamd. Există riscul de rătăciri multiple. De aici și interdicția dogmei religioase, care impune calea asceticii pentru realizarea uniunii cu Creatorul. E mai sigur să consideri tot ce ține de aspectul fizic ca fiind impur și șă nu te folosești de nimic din cele lumești pentru a accede la Divin (la unio mystica).
E de înțeles să fie așa, uitându-ne, de pildă, la fenomenul neo-tantra azi – la maniera în care a fost receptat tantrismul hindus, dar și budist, în Europa (și America). Fără inițiere realizată de către un maestru autentic, fără discernământ și fără respectarea cu strictețe a normelor, fără asceză, ce se numește azi tantra în lumea occidentală este un regretabil tablou al desfătării senzoriale, al sentimentalismului și al hedonismului profan. Căutarea senzaționalului și a plăcerii comune, îmbrăcate cu o așa-zisă aură spirituală.
În deplină cunoștință sau deplină ignoranță, mare parte din ce se prezintă azi ca fiind tantra e orice altceva decât o practică spirituală serioasă, sacră, cu scopul de unire cu Divinitatea, printr-o prealabilă purificare a aspiranților. Astfel, e bine să fim precauți. Misticismul erotic nu e o nouă-veche jucărie spirituală de etalare în workshop-urile contemporane de imersiune în tantra. Mistica erotică este pentru cei foarte puțini care cu adevărat simt o “chemare” (spiritual longing, sacred longing) profundă de a cunoaște Divinitatea în această manieră, înțelegând toate implicațiile și aspectele practicii – și pericolele, și asceza, și greșelile ce se fac în mod comun.
Surse: The Secret History of Western Sexual Mysticism, Arthur Versluis (Professor of Religious Studies at Michigan State University), Erotica mistică în Bengal, Mircea Eliade; Nașteri mistice, Mircea Eliade; The place of the hidden moon: erotic mysticism in the Vaisnavasahajiya cult of Bengal - Dimock, Edward C, The Great Mystery of Marriage. Sex in Valentinian Traditions (jstor), Yudit K. Greenberg. 2008. The Encyclopedia of Love in World Religions, Erotic Imagery in Middle English Mystical Writings - Władysław Witalisz, encyclopedia.com, academia.edu.
