„Pe acele lucruri de care oamenii răi sunt atașați, alții le transformă în mijloace și astfel obțin eliberarea din strânsorile existenței. Prin dorință (pasională) lumea este legată, și prin dorință este eliberată, dar budiștii eretici nu cunosc această practică a inversărilor.”
Hevajra Tantra
Una dintre definițiile Tantrei este aceea de transformare. A lumescului în divin, a profanului în sacru, energiilor inferioare în energii elevate, a aspectelor grosiere în cele mai subtile. Se consideră că Tantra transformă otrava în înțelepciune. Este bine cunoscută mitologia oceanului de otravă pe care Siva îl cerne pentru a extrage nectarul din el și a-l împărtăși tuturor sufletelor.
De asemenea, în tantra există un principiu fundamental conform căruia ceea ce leagă pe oamenii obișnuiți, pentru tantric reprezintă eliberarea. În speță, dorința – ea este cauza samsarei pentru cel care nu cunoaște realitatea ultimă. Pentru înțelept, dorința este eliberare. Hevajra Tantra afirmă că „cine cunoaște natura otrăvii poate risipi otrava cu otravă”.
În practica spirituală, otrava este considerată energia sexuală, erotică, dorința pasională care leagă omul de satisfacerea nevoilor într-un mod primitiv, care îi țin conștiința înlănțuită în planurile inferioare ale realității (impure tattvas, să spunem). Transformată, prin intermediul inițierii și practicii ezoterice tantrice, otrava devine nectar, înțelepciune, suprema beatitudine a recunoașterii naturii realității.
Privită din această perspectivă, tantra nu este nici demonică, nici vulgară sau dezgustătoare. Și nu are nicio legătură cu sexualitatea așa cum o definim în mod comun. A urma un sistem străvechi care are ca scop să reveleze natura divină a omului, nu prin condamnarea unor aspecte umane, ci prin integrarea și transformarea lor în lumină divină, este o binecuvântare, nu o damnare sau degenerare, așa cum o privesc unii critici ai tantrismului.
Sigur că practica poate (și din nefericire, este în atât de multe cazuri) fi degenerată, comercializată și trivializată, jefuită de însăși esența ei – transformarea lumescului în divin, a otrăvii în înțelepciune. Dar asta nu înseamnă să arunci copilul cu tot cu apa din cadă.
„Iubirea erotică, savurată de ignoranți, devine robie. Aceeași iubire, gustată cu înțelegere, aduce eliberare.”
Āryadeva
Atât în tantra hindusă cât și în cea budistă (mai jos), factorii mentali considerați negativi, cum ar fi dorința, ura, lăcomia și mândria, sunt folosiți ca parte a căii. Indologul francez Madeleine Biardeau, spunea că doctrina tantrică este „o încercare de a plasa kama, dorința, în toate sensurile cuvântului, în slujba eliberării”.
În Tantra Hevajra se afirmă că „Această practică [a uniunii sexuale cu o consoartă/un partener] nu este predată de dragul plăcerii, ci pentru examinarea propriei gândiri, dacă mintea este stabilă sau fluctuantă.” Atunci când ritualul tantric o implică, uniunea fizică autentică este întreprinsă în vederea atingerii iluminării (de obicei în scopul de a servi întregii umanități) și implică practici avansate de pranayama, Yoga și vizualizare; și astfel, ea poate fi efectuată strict de cei cu realizări profunde ale vidului și o fundație foarte stabilă de bodhicitta (dragoste și compasiune) – aceasta în tantrismul budist; dar este similar și în cel șivait și în toate tradițiile spirituale respectabile, în care mistica erotică este prezentă.
În partea a 2-a am menționat tradiția saiva din tantrismul hindus. Reprezentativ pentru tantra hindusă este și curentul Sakta, din perioada medievală (sec. X), cu una dintre cele mai cunoscute învățături – Dasa Mahavidya (Cele zece mari cunoașteri divine). Iconografia, mitologia și ritualul Mahavidya este dominat de un simbolism sexual puternic, atât implicit cât și explicit. Unirea sexuală este portretizată explicit în dhydna mantras, venerarea zeițelor Kali, Chinnamasta și Tara. Scopul este acela de a deveni una cu zeitatea care este venerată.
Yantrele reprezentative conțin simboluri sexuale (triunghiul și lotusul), iar mare parte din Mahavidyas sunt adorate prin intermediului ritualului panca tattva, în care uniunea erotică este punctul culminant. Imaginarul erotic reflectă viziunea tantrică a realității ca interacțiune și tensiune dinamică dintre cele două principii – Siva și Sakti. Ritualul sexual reflectă textura fundamentală a realității, manifestarea interacțiunii dinamice, creative, armonioase și energetice a lui Siva-Sakti.
După efectuarea purificărilor, prin inițiere, actul sexual este transformat ritualic într-un eveniment cosmic care îi unește pe Siva și Sakti. Astfel, adeptul poate experimenta o conștiință extinsă sau eliberată.
Mistica erotică în budismul tantric
În perioada medievală, tantra budistă (mantranaya, vajrayana) și tantra șivaită (mantramarga) au coexistat. Tantra budistă a apărut la sfârșit de secol VI. Spre final de sec. VII acesta va începe să fie cunoscută ca Vajrayana (distinctă de Mahayana – marele vehicul). Până să se numească astfel, practicile ritualice se numeau mantranaya (calea mantrelor), complementară Căii Perfecțiunilor (paramitanaya).
Definitorii pentru tantra, indiferent că vorbim de cea hindusă sau budistă, sunt centralitatea ritualului (venerarea zeităților); necesitatea inițierii și deci a unui Guru competent (pentru a accesa practicile și învățăturile scripturale); un dublu țel al practicii: cel soteriologic, supra mundan (moksha) și cel al obținerii unei puteri extraordinare asupra mediului.
Ritualul, indiferent de cât de conceptualizat ar fi, joacă un rol central în practica budistă Vajrayāna. Aspiranții sunt introduși în practicile Vajrayāna prin ritualuri de inițiere care îi purifică și îi împuternicesc să cultive calitățile zeităților Vajrayāna și ale siddhi-urilor (puterilor) asociate acestora.
Există multe neînțelegeri cu privire la practica uniunii sexuale tantrice în Vajrayana. Acesta este unul dintre principalele motive pentru care este ținută „secretă” și doar pentru cei inițiați. Pentru mulți, inclusiv unii cunoscuți profesori budiști tibetani, este văzută și folosită ca o altă modalitate de exprimare a poftei hedonistice, a atașamentului și a plăcerii în numele „spiritualității”.
Și aici, ca și în cultele sakta și saiva, tantrele budiste superioare utilizează imagini sexuale evidente. Uniunea erotică este folosită ca metaforă pentru non-dualitate, precum și pentru unirea Înțelepciunii (feminine - emptiness) cu Metoda (masculină - compassion). Metoda se referă aici la Perfecțiunile Mahāyāna: generozitate, moralitate, toleranță, vigoare și absorbție meditativă, înțelepciunea fiind tot o Perfecțiune. Practica implică meditații legate de imagini sexuale (zeitățile aflate în uniune mistică), practica cu un partener tantric sau practici pur meditative.
Tantra budistă tibetană, de pildă, este împărțită în patru forme de practică – acțiune, conduită, yoga și yoga supremă (Kongtrul, 2005). Doar în yoga supremă există uniunea sexuală; astfel de forme de practică spirituală sunt destinate doar celor cu cele mai înalte facultăți și abilități spirituale. Prin unirea înțelepciunii și metodei, practicanții sunt capabili să realizeze conceptele fundamentale de vid și fericire și, în cele din urmă, să se elibereze de toate conceptualizările mentale.
Latura transgresivă a budismului tantric (ca și a celui șivait) implică, pe lângă iconografia cu caracter erotic, ritualurile ce includ referințe la consumul celor „cinci cărnuri” (vacă, cal, elefant, câine și carne umană) și al celor „cinci tipuri de nectar” (urină, fecale, materie cerebrală, sânge menstrual și spermă). Tocmai pentru că sunt respingătoare și tabu, abordate corect, în cadrul ritualului inițiatic, ele duc la eliberarea de dualitățile pur-impur, bine-rău etc. conducând la expansiunea conștiinței discipolului (și implicit la moksha). Totodată, abhiṣeka (împuternicirea) budistă necesită un act sexual ritualizat și consumul de fluide sexuale (proprii și ale guru-ului).
Fiind practici ezoterice, deci secrete și având caracter inițiatic, din afară e dificil de spus cu exactitate ce implică ritualul (unii teoreticieni promovează sensul lor ad literam, alții favorizează limbajul metaforic, spunând că e vorba de o digestie simbolică a elementelor menționate; la fel și în cazul ritualului erotic – el este interiorizat, nu presupune actul fizic).
Asemănător cu alte tradiții din mistica erotică, și aici sunt abordate practici preliminare ascetice înainte de inițiere – prosternare, purificarea Vajrasattva, ngondro, practica prealabilă a sutrelor. Împuternicirea de la un Guru tantric (ale cărui calități principale sunt răbdarea, dragostea și compasiunea, conform lui Taranatha) este primită doar după ce discipolul atinge purificarea, este competent să primească învățătura non-duală și realizează jurămintele de autodisciplină etică, bodhisattva și anumite jurăminte tantrice, cum sunt renunțarea autentică la samsara (ciclul suferinței) și originile samsarei.
Un adept serios nu mai caută fericirea autentică în plăcerile lumești, temporare (cum ar fi actul sexual comun) doar pentru sine, recunoscând astfel de dorințe și atașamente egoiste ca fiind sursa multor suferințe. Fundamentul jurămintelor Bodhisattva este dorința de a aduce toate ființele departe de suferință și la o stare de fericire autentică și durabilă.
Reprezentativ pentru budismul tantric este Padmasambhava (Guru Rinpoche), maestru tantric din secolul al VIII-lea, venerat pentru introducerea completă a budismului Vajrayana în Tibet. Yeshe Tsogyal (Oceanul victorios al Cunoașterii), una dintre cele cinci consoarte karmamudrā ale sale și principalul său discipol a petrecut mulți ani retrasă, în meditație, înainte de a fi inițiată de către Guru Padmasambhava, realizând mai multe cicluri diferite de practici spirituale tantrice (Vajrakilaya, Zhitro, tummo și practica karmamudrā – care folosește energia sexuală într-un mod purificat, complet lipsită de pasiune și poftă obișnuite, pentru a atinge eliberarea și statutul de Buddha).
În tantra budistă, o consoartă fizică (karmamudra) este necesară pentru a atinge iluminarea în această viață. (deși, desigur, unii lama nu sunt de acord) Yeshe Tsogyal spune că Guru Rinpoche i-a spus să persevereze pe calea misterelor Mahayana și că fără un partener (de ritual sacru) cu mijloace iscusite (Metoda), nu există nicio modalitate prin care să poți experimenta misterele Tantrei. Practicând uniunea sacră conform instrucțiunilor alături de un partener, ambii au obținut eliberarea. Yeshe este una dintre puțin cunoscutele femei Guru care au inițiat mai departe aspiranți în tantra.
„Fie ca binecuvântarea formei, vorbirii și Inimii tale iluminate, să maturizeze propriul corp, vorbirea și mintea mea, astfel încât să dobândesc stăpânire asupra etapelor profunde de generare (Generation) și desăvârșire (Completion).
Fie ca eu să elimin complet demonii viziunilor greșite, împreună cu bolile, influențele dăunătoare și obstacolele, și fie ca tovarășii și resursele bune să se înmulțească, astfel încât toate dorințele mele să fie îndeplinite, așa cum îmi doresc.
În morminte, schituri, retrageri în mijlocul zăpezilor, și alte locuri izolate cu toate calitățile perfecte, fie ca chintesența meditației profunde samadhi să fie practica mea constantă.”
Surse: Tantric Visions of the Divine Feminine, Kinsley David R; sutrajournal.com, jstor.org, Touch of Shakti, Ernst Furlinger, samyetranslations.org, wikipedia.org.
Citește aici Partea a-2-a și Partea întâi a seriei.
