„Natura minții nu trebuie creată sau obținută, trebuie recunoscută.” - Budismul Dzogchen
Trul Khor este dansul tainic al suflului și al conștiinței, o mișcare născută din liniște, menită să dizolve granițele dintre trup și spirit și să dezvăluie lumina interioară a minții, care se recunoaște pe sine.
Trul khor sau Yoga Tibetană este o disciplină budistă străveche, Vajrayana, ce include posturi ale corpului (asane), controlul respirației (pranayama), sunete sacre sau incantații (mantre) și vizualizări mentale pentru direcționarea energiei, pentru a elimina obstacolele fizice și mentale, a echilibra energiile vitale (vânturile) și a îmbunătăți practica meditației, permițând o experiență mai profundă a stării naturale de a fi.
Practica celor 108 mișcări, s-a dezvoltat din învățăturile marilor înțelepți indieni mahasiddha, între secolele al III-lea și al XIII-lea d.Hr. Unele linii de predare, ca cea a Maestrului budist Chögyal Namkhai Norbu (1938-2018), au adaptat Trul khor pentru practicanți occidentali, sub numele de Yantra Yoga, acest sistem bazându-se pe tantra Dzogchen numită Unirea Soarelui și Lunii ('Phrul 'khor nyi zla kha sbyor), transmisă oral în Tibet în secolul al VIII-lea de către marele maestru Padmasambhava traducătorului tibetan și maestrului Dzogchen Vairochana.
Aceasta tantra poate fi considerată cea mai veche dintre toate sistemele de Yantra, particularitatea sa constând în faptul că include numeroase posturi, care se regăsesc și în tradiția clasică a Yoga. Este adesea comparata cu hatha yoga indiană, însă are o funcție mai subtilă, meditativă și simbolică.
Tsa Lung Trul khor reprezintă sistemul complet al practicilor yoghine tibetane, care integrează teoria corpului subtil (tsa – canalele energetice, lung – suflurile vitale) cu exercițiile de mișcare și respirație (trul khor – rotațiile sacre).
În sens restrâns, termenul Trul khor se referă doar la partea fizică a practicii, la mișcările coordonate cu respirația menite să purifice și să echilibreze energiile interne. Așadar, Tsa Lung Trul khor reprezintă disciplina integrală, iar Trul khor este expresia ei corporală, accesibilă prin exercițiul direct al trupului și suflului.
Citește și: practica-asanelor-yoga-tibetana-diferenta-dintre-asanele-din-yoga-indiana-si-asane-din-yoga
Atât yoga hindusă (Hatha Yoga, Raja Yoga, etc.) cât și Trul khor au rădăcini comune, dar evoluții independente. Ele provin din tradițiile tantrice ale Indiei vechi, răspândite în Tibet începând cu secolele VII–IX. În India, aceste practici au evoluat spre Hatha Yoga, Kundalini Yoga și sistemele Shaiva, centrate pe unirea cu conștiința absolută, Shiva. În Tibet, aceleași concepte energetice (canale, sufluri, foc interior, chakre) au fost reinterpretate prin prisma budismului vajrayanist și a tradiției Bön locale, tradiția pre-budistă a Tibetului.
E foarte probabil ca primele forme de Trul khor (în special cele din Bön și din tradițiile Nyingma) să fi preluat anumite tehnici indiene de respirație și mișcare tantrică (pranayama, bandha, mudra), dar au fost integrate într-un sistem complet tibetan, cu scop spiritual diferit si adaptate la cosmologia și simbolismul tibetan (de ex. mandala corpului, vânturile karmice etc.).
În tradițiile budiste indo-tibetane, în special în Dzogchen, mintea este considerată pur și simplu vāyu „respirație” în corp, astfel, practicile care implică vāyu și corpul sunt esențiale, în timp ce meditația, în sensul obișnuit de concentrare voită asupra unui obiect sau de control al minții, este considerată o abordare artificială și conceptuală.
În budism, atunci când se vorbește despre „recunoașterea naturii minții” (rigpa), nu este vorba despre mintea obișnuită, cea care gândește, analizează sau își amintește. „Natura minții” desemnează esența profundă a conștiinței, realitatea dincolo de fluxul schimbător al gândurilor și emoțiilor.
Tradiția tibetană spune că „natura minții este vidă în esență, clară prin natura sa și liberă în manifestare”. Aceste trei trăsături: vidul, claritatea și manifestarea spontană, exprimă o singură realitate, văzută din trei perspective.
Mintea este „vidă”, pentru că nu are o existență proprie și permanentă; este „clară”, pentru că în ea se află lumina conștiinței, capacitatea de a cunoaște; iar manifestarea ei este „spontană”, în sensul că toate fenomenele apar liber, fără o cauză separată, ca expresie naturală a acestei clarități.
„Vidul” (śūnyatā), în budism, nu înseamnă neant sau inexistență absolută, ci faptul că toate fenomenele sunt lipsite de existență proprie, intrinsecă. Ele există doar în interdependență (pratītyasamutpāda), adică prin relații, cauze și condiții. „Vid” înseamnă absența unei esențe fixe, nu absența experienței. Așa cum un curcubeu nu are substanță solidă, dar totuși apare și este real pentru conștiință, la fel și lumea materială este o apariție reală, dar lipsită de o natură permanentă.
În acest context, Trul khor are un rol precis: el lucrează cu suflul vital (lung) și cu rețeaua canalelor subtile (tsa), pentru că în tradiția Dzogchen se spune că suflurile și mintea sunt inseparabile. Când suflurile sunt agitate, mintea devine neliniștită; când suflurile se liniștesc și se unesc în canalul central, mintea se clarifică și se stabilizează. Prin mișcări, respirație și atenție concentrată, Trul khor purifică energiile grosiere, reduce discursul interior și creează condițiile pentru ca practicantul să recunoască direct claritatea originară a propriei conștiințe, rigpa.
De aceea, se spune că Trul khor nu are ca scop crearea unei stări noi, ci recunoașterea a ceea ce există dintotdeauna.
În învățăturile Dzogchen, natura minții nu trebuie obținută, ci doar revelată. Ea este mereu prezentă, dar ascunsă sub nori de gânduri, emoții și tensiuni energetice. Practica Trul khor ajută la risipirea acestora, făcând ca lumina conștiinței, liberă și clară, să se arate de la sine.
Astfel, Trul khor nu transformă mintea în altceva, ci descoperă în interiorul corpului și al respirației, starea originară de deschidere și claritate, mereu prezentă dincolo de orice formă.
Există lucrări sacre fundamentale care descriu sistemul Trul khor și teoria corpului subtil, texte esențiale atât pentru budismul vajrayanist, cât și pentru tradiția Bön. În budism, Guhyagarbha Tantra, Kālacakra Tantra, Hevajra Tantra și Cakrasaṃvara Tantra expun structura canalelor energetice, a suflurilor vitale și metodele de unificare a corpului și conștiinței. În tradiția Bön, aceleași principii sunt dezvoltate în Ma Gyud („Tantra Mamei”) și Zhang Zhung Nyen Gyud Dzogchen, care oferă o viziune completă asupra legăturii dintre energie și conștiința primordială.
În epoca modernă, maeștri precum Chögyal Namkhai Norbu și Tenzin Wangyal Rinpoche au transmis aceste învățături într-o formă accesibilă Occidentului, păstrând însă autenticitatea și profunzimea tradiției originare.
Trul Khor, yoga mișcării sacre, este o poartă către interiorul ființei. În fiecare gest se ascunde o invocație a suflurilor subtile, iar în fiecare respirație, amintirea unei conștiințe pure, născute din vid și lumină.
Surse: traditionalbodywork.com, wikipedia, archive.org - chogyal namkhai norbu - yantra yoga the tibetan yoga of movement.
