Funcția limbajului oral ca agent de transformare al umanului în divin a reprezentat o preocupare perenă a speculației teologice hinduse. În filosofia hindusă, universul este creat de vibrația supremă a sunetelor, cunoscute ca Nada Brahman. Aceste vibrații sonore dau naștere tuturor formelor, elementelor și entităților, inclusiv limbajului.
Sunetul este considerat a fi sursa creației și reprezintă dimensiunea inițială a lumii fizice, ce se manifestă dintr-un plan al conștiinței mult mai subtil, aflat dincolo de percepția comună. OM reprezintă sunetul primordial (pranava), din care toate apar și în care toate se vor absorbi în final.
În filosofia hindusă, Shabda apare în Maitri Upanishad din Yajur Veda, unde sunt menționate două tipuri de Brahman asupra căruia se poate medita – Shabda Brahman (Brahman cu sunet) și Ashabda Brahman (Brahman lipsit de sunet). Bhartrhari este primul înțelept, care în secolul V, în mod sistematic a echivalat Brahman (Realitatea absolută) cu Shabda (sunetul). El vorbește despre puterea creativă a lui Shabda – universul manifestat este o creație a lui Shabda Brahman. Întreaga cunoaștere existentă în lume este pătrunsă de sunet, iar acesta este manifestarea externă a sunetului primordial increat, Shabda-Brahman. Bhartrhari postulează trei nivele ale vorbirii – vāc– de la sunetul cosmic increat până la diverse nivele de realitate ale vorbirii comune ce este percepută de organul auzului.
El descrie caracterul principiului Shabda (shabda tattva) ca fiind Brahman – fără început (Anadi), fără sfârșit (Nidana) și etern (Aksharam). Shabda Brahman este terenul întregii manifestări, iar Vak sau vorbirea reprezintă chintesența conștienței (awareness).
Gândul neexprimat care apare deodată și este vizualizat în interior este numit Pashyanti Vak. Pashyanti se consideră a fi forma realității ultime, a Shabda Brahman. Pashyanti Vak devine apoi Madhyama (etapa mijlocie). Acesta este un proces intelectual ce implică Buddhi, atunci când vorbitorul caută cuvintele potrivite pentru a se exprima. Iar Pashyanti Vak, după ce este rostit sub forma limbajului comun, este numit Vaikhari Vak – al treilea nivel al vorbirii, stadiul final în care gândul sau intenția sunt exprimate prin cuvinte.
Teoria lui Bhartrhari este preluată în șivaismul cașmirian. Conform tradiției tantrice, sunetul este prima manifestare a lui Paramasiva - Siva este vāc – o energie subtilă pură. Limbajul manifestat reprezintă energiile fonice care emană din Siva. Vāc, principiul energiei feminine, este viața conștiinței, energia proprie a lui Siva, iar cuvântul este astfel un aspect al Conștiinței.
Prima sutra din Sarada Tilaka Tantra explică semnificația și înțelesul ascuns al Shabda Brahman: prin cele 50 de litere ale alfabetului sanscrit, care sunt constant emanate din Mahah (Ființa Supremă, energia radiantă), universul obiectelor care se mișcă și a celor fără de mișcare, a sunetului și înțelesului său, este pătruns.
Este numit Shabda Brahman sau Chaitanya interioară, care pătrunde totul și se manifestă sub forma literelor în toate creaturile animate. Kundalini Shakti, Chaitanya-rupa (conștiința întrupată), prezentă în toate tattvas și Devas, mai subtilă decât subtilul este Shabda-Brahman.
În procesul evoluției creatoare, Saguna Siva, din proprie voință trezește în el ființa conștientă – energia conștiinței – Shakti sau Mahamaya, mama întregului Univers. Shakti dă naștere unei vibrații cosmice creatoare, ce nu este încă strânsă în centrii diversificați, numită Nada (rezonanță, sunet, voce). Fonema unică, alcătuită din rezonanță (nada), inseparabilă de celelalte foneme, este numită ca fiind increată (unstruck), deoarece este eternă, nu dispare nicicând.
Energia vibratorie conștientă, infinită, nediferențiată încă devine consolidată – atinge o stare de diferențiere iminentă – numită Para Bindu sau Shabda Brahman, sunetul conștient universal, în care Saguna Siva, Parameshvara, răsună creația ca o diversitate nesfârșită de energie conștientă.
Shabda-Brahman reprezintă astfel primul aspect creativ al Divinității, din care se dezvoltă diferențierea energiei conștiente sub trei forme: Bindu (părintele voinței), Bija (părintele percepției sau cogniției) și Nada (părintele acțiunii, ce derivă dintr-o combinație a voinței cu cogniția).
Din Para Bindu sau Shabda-Brahman evoluează creația diversificată la nesfârșit, de la energia conștientă cea mai subtilă (Mahat sau inteligența), la cea mai grosieră energie ce constituie lumea fizică, ce pare a fi lipsită de conștiință, cu toate că nu este astfel.
Astfel, Shabda-Brahman (sunetul cosmic conștient) dă naștere la Mahat sau inteligența cosmică; din Mahat evoluează Ahamkara sau sentimentul cosmic de Eu, ego-ul universal din care diversitatea lumii subiectelor și obiectelor va lua naștere.
În ființa individuală, el apare ca energia Kundalini sau spirala de energie conștientă. Ea este mama (matrka - matricea) tuturor lucrurilor. Shabda reprezintă vibrația care treptat devine limbaj și, în final, iese prin organele vocale ca sunet articulat.
În șivaismul cașmirian, cel mai înalt nivel de vorbire (parā-vāc) este identificat cu Spanda – pulsația eternă a conștiinței. Utpaladeva afirmă: „Vocea supremă este Conștiința. Este conștiență de sine ivită spontan, cea mai înaltă libertate și putere a Domnului Suprem”.
Întreaga manifestare poate fi privită ca o desfășurare a sunetului / cuvântului pe patru nivele sau stadii, de la Cuvântul Suprem (parā-vāc) – identic cu energia primordială în uniune cu Siva. Swami Lakshmanjoo descrie parā-vāc ca fiind sunetul lipsit de sunet care rezidă în conștiința universală. Este astfel inexprimabil prin convenții lingvistice și reprezintă fundamentul următoarelor 3 stadii.
Cuvântul vizualizat în interior (pasyanti vac) este nivelul lipsit de diferențiere (nirvikalpa), cel în care observi fără a numi, fără a identifica ceea ce observi. Te poți gândi la un bebeluș care observă lumea – pentru el, tot ceea ce noi numim obiecte, lucruri, separațiile pe care le realizează mentalul nostru comun, nu există; el percepe nediferențiat. Lakshmanjoo va spune că noi trebuie să revenim la acest stadiu al lipsei separațiilor, însă aducând awareness, conștientizare actului observării (spre deosebire de bebeluș, care nu are aduce awareness actului observării, el nu este conștient de ceea ce vede, că vede).
Stadiul intermediar (madhyama vac) este cel în care dualitatea și separațiile apar și este un stadiu pur mental, al gândurilor, nu al cuvintelor sau propozițiilor (de exemplu, atunci când dormi și visezi).
Cel de-al patrulea nivel al vorbirii este numit vaikhari vac și este nivelul sunetului perceput de ureche. Este stadiul grosier, cel în care trebuie să folosești limba și buzele pentru a vorbi, pentru a articula cuvinte, propoziții etc.
Astfel, manifestarea care se naște din Cuvânt odată cu el, poate fi înțeleasă ca o străfulgerare care devine treptat ocultată. Acest lucru se întâmplă printr-o serie de transformări şi condensări ale sunetului sau energiei fonice primare, care produce treptat universul manifestat, un proces care are loc în mod analog în ființe umane, în interiorul cărora sunetul (și apoi vorbirea) se dezvoltă în urma unui proces corespunzător celui cosmogonic.
Citește și: rolul-sunetului-meditatie
Surse: Sarada Tilaka Tantram; Vac – The concept of the Word in Selected Hindu Tantras (André Padoux, 1990); Sonic theology. Hinduism and sacred sound (Guy I. Beck, 1993), The Secret Supreme (Swami Lakshmanjoo), wisdomlib.org.
