Devraha Baba a fost un pustnic, un siddha yogi, un „ghid spiritual al tuturor, de la săraci la cei mai puternici... deasupra limitărilor impuse de caste și comunității” de aceea, atât oamenii obișnuiți, cât și personalitățile importante ale vremii așteptau ore întregi pentru a-l vedea. A primit vizite de la politicienii care îi căutau binecuvântările în momentul alegerilor, printre care cel mai cunoscut a fost Indira Gandhi.
Se cunosc puține date despre viața lui Devraha Baba. S-a aflat doar că în prima jumătate a secolului al XX-lea a locuit la 20 km de Salempur, oraș situat în statul indian, Uttar Pradesh, pe o platformă înălțată, construită din bușteni. Ulterior, s-a mutat la Vrindavan, unde a locuit din nou pe o platformă din lemn, pe malul râului Yamuna, până la sfârșitul vieții pământești.
Platforma din lemn pe care locuia era înaltă de aproximativ 4 metri, construită lângă râu. Acolo primea vizitele celor care îl căutau, oferindu-le ofrande (prasad). Se spune ca îi binecuvânta cu picioarele, de la înălțimea platformei sale. Corpul său era acoperit cu o mică piele de căprioară.
I se mai spunea și yoghinul fără vârstă pentru că nu i se cunoaște data nașterii, iar legenda spune că ar fi trăit până la vârsta de 250 de ani. Unii dintre adepții săi susțin că ar fi trăit peste 700 de ani, longevitatea sa fiind rezultatul mantrelor repetate zilnic, însă vârsta sa reală rămâne un mister.
Despre Devraha Baba se spune că nu a folosit niciodată niciun fel de vehicul pentru a se deplasa dintr-un loc în altul. Adepții săi credeau că obișnuia să meargă foarte ușor pe apă. În Vrindavan, pe malul Yamunei, obișnuia să stea o jumătate de oră în apă fără să respire.
Sfântul înțelegea mintea ființelor umane, dar și pe cea a animalelor, obișnuind să supună animalele sălbatice.
Exista credința în rândul oamenilor, că Baba era omniscient, că putea să controleze chiar și obiectele neînsuflețite. Memoria lui era foarte bună, odată ce cunoștea pe cineva, putea povesti despre el chiar și după ani de zile.
Scriitorul Vincent J. Daczynski afirma că „Devraha Baba a fost urmașul spiritual al Avatarului Ramanandacharya [Jagadguru Ramanandacharya]. El a trăit lângă râul Yamuna în Mathura, pe o platformă de lemn înaltă de 12 picioare, unde de obicei rămânea complet gol. Nu a mâncat niciodată. A băut doar apă din râul Yamuna. El a susținut că se putea afla în două locuri simultan (un siddhi descris în Yoga Sutrele lui Patanjali). S-a observat că putea sta sub apă fără ajutor timp de o jumătate de oră. El a radiat întotdeauna dragoste. Era un Premaswarupa, o încarnare. a iubirii. El a dat darshan (binecuvântare spirituală) adepților care l-au vizitat și mulți au venit să viziteze acest mare sfânt ilustru. Au venit oameni din toată India, din toate categoriile sociale.”.
„Nimeni nu poate nega că a fost un suflet realizat de sfânt, cu o mare devoțiune față de Rama. Rama era viața lui și numele lui Rama era respirația lui. Devraha Baba cunoștea bine scripturile: Vedele, Upanishadele, Yoga Sutrele, Ramayana, Ramcharitmanas și aproape toate scripturile vedice, obișnuind să citeze frecvent din ele, pentru a explica învățăturile divine în cuvinte simple adepților săi.
Nu a urmărit să își facă ucenici, dar oamenii obișnuiți erau atrași de aura lui divină și obișnuiau să se apropie de el pentru a-i căuta binecuvântările, pentru a-i cere să îi facă ucenicii lui. Devraha Baba nu le-a cerut niciodată adepților săi să scrie vreo carte despre el, mai degrabă a spus că aceștia ar trebui să citească scripturile pentru a cunoaște adevărul suprem. Baba obișnuia să-și reverse dragostea asupra tuturor indiferent de religia acestora. Una din învățăturile sale spune că pentru a atinge starea de conștiință supremă, există cinci mijloace, conform scripturilor:
1. Vairagya – detașarea de lume, lipsa patimilor
2. Jnana (cunoașterea corectă)
3. Yoga (concentrarea de minte, în Bhagavan)
4. Prem (devotament iubitor)
5. Tapas (penitența).
Deși, toate cele cinci de mai sus, ar trebui să fie prezente la un căutător, totuși, dacă acesta are devoțiune - Bhakti (Bhajan), în timp ce practică susținut oricare dintre aceste cinci căi, atunci nu există nicio îndoială că va reuși să treacă oceanul existenței lumești. În KaliYuga, numele „Rama” este cel mai important mijloc pentru un suflet (Jiva), de a trece peste oceanul existenței lumești.”
Devraha Baba și-a părăsit corpul fizic în 19 iunie 1990 și, conform tradiției hinduse, acesta i-a fost împodobit cu flori, fiind aruncat în râul Yamuna. La ceremonie au fost prezenți mii de oameni care și-au luat rămas bun.
Surse: thenewsagency.in, whoisidentity.com, lordrama.co.in
