Discriminarea, Viveka este atât unul dintre instrumentele importante din Jnana Yoga Sadhana (alături de detașare, cultivarea celor 6 virtuții și dorința de eliberare), cât și o “deprindere” esențială în practica oricărui aspirant spiritual, indiferent de calea pe care o abordează.
Condiția umană limitată se află sub imperiul ignoranței. Ignoranța se manifestă prin trei necunoașteri (sau erori) principale: frica de moarte (ivită din necunoașterea esenței noastre fundamentale și identificarea eronată cu corpul), iluzia separării (sentimentul de disociere față de lume, de întreg, gândul și simțământul că ești izolat, trăiești ca individualitate diferită și separată de alte individualități și de univers) și oscilațiile minții născute din percepția dualității: plăcut - neplăcut, bun – rău, atașamente și aversiuni puternice care țin mentalul într-un plan de conștiință inferior și alimentează neîncetat suferința.
Înțelepții hinduși, dar și filosofii din Grecia antică preocupați de aflarea Adevărului suprem, au folosit Viveka sau investigația rațională pentru a înlătura falsa cunoaștere, erorile mentale și ignoranța. În plan spiritual și cu precădere în tradiția șivaismului cașmirian, ignoranța nu reprezintă prostie sau lipsa completă a cunoașterii, ci mai curând o cunoaștere falsă, imperfectă, incompletă sau limitată. În Siva Sutras, 1.2 Vasugupta afirmă: jnanam bandhah, care se traduce prin: Cunoașterea este încătușare (Knowledge is bondage). Maestrul șivait Swami Lakshmanjoo dezvăluie înțelesul profund al acestei sutre afirmând că a cunoaște diferențiat reprezintă încătușare și a nu cunoaște nediferențiat reprezintă, de asemenea, încătușare. În Malini Vijaya Tantra se spune că Impuritatea este ignoranța (ajnana) naturii nediferențiate și cunoașterea naturii diferențiate.
Altfel spus, cunoașterea că ești separat de tot ceea ce există, că ești corpul tău sau mintea ta, că exiști independent de Creator este cunoaștere diferențiată. Anavamala – impuritatea este în esență, ignoranța unității cu Siva, sentimentul de incompletitudine, credința că îți lipsește ceva. Cunoaștere diferențiată reprezintă și gândirea de tipul – acesta este al meu, acesta nu este al meu; acesta este frumos, acesta este urât, rău, bun etc. (percepția duală menționată anterior).
Cunoașterea nediferențiată este cea a Sinelui nediferențiat, a conștiinței universale, a totalității. Cunoașterea directă, experimentarea naturii universale, a conștiinței universale, a lui Unu. Această experimentare are loc în stările profunde de conștiință – în samadhi. Cu toate acestea, anavamala, așa cum arată Lakshmanjoo, persistă și în cazul practicanților care ieșind din samadhi, revin în planurile inferioare de conștiință și experimentează (iar) cunoașterea diferențiată.
Alături de Yama și Niyama, normele de conduită și disciplină, discriminarea (Viveka) face parte din arsenalul „armelor” de bază pe care le are un discipol în practica spirituală, nu doar la început de drum, ci și pe tot parcursul căii, până la eliberarea finală de sub imperiul ignoranței – pe care îl putem asocia cu Maya, prin cele 5 forțe limitatoare sau Kancukas (învelișuri): Kala – limitarea cu privire la agentul acțiunii; Vidya – limitarea cu privire la cunoaștere (reduce omnisciența); Raga – limitează sentimentul de deplinătate (auto-satisfacție, suficiență de sine în sensul de plinătate a Sinelui în sine însuși) prin dorințele față de lucruri particulare; Kala – limitarea cu privire la timp, prin reducerea (contractarea) eternității conștiinței universale; Niyati – limitarea în raport cu spațiul, cauza și forma, reduce libertatea absolută a conștiinței universale.
Cum înlăturăm ignoranța? Răspunsul simplu este prin grația unui Guru autentic (Guru însemnând efectiv cel care înlătură ignoranța sau întunericul) sau grația divină. În practică, discipolul urmează calea canonică împărtășită de Guru și pas cu pas sau dintr-o dată, ajunge la cunoașterea nediferențiată.
În Yoga Sutra 2.26 Patanjali afirmă: Viveka-khyatir aviplava hanopayah, indicând că metoda prin care este eliminată ignoranța este discernământul permanent (neîntrerupt) între cel care observă (Purusha) și ceea ce este observat (Prakriti).
În șivaismul kashmirian există triada cunoscător – obiect perceput/cunoscut și energia percepției/cunoașterii, legătura dintre cunoscător și obiect cunoscut. Discernământul intervine prin practica, cu awareness, a identificării de fiecare dată cu cunoscătorul. De pildă, când ne aflăm într-o situație de disconfort, stres, anxietate, tindem să ne identificăm cu emoția respectivă – spunem că sunt copleșit sau sunt speriat, trist etc. O minimă discriminare presupune să realizăm că nu suntem emoția respectivă, să ne disociem de emoție (fără a intra în mecanisme psihologice de negare sau reprimare sau într-o stare de indiferență ca mecanism de apărare pentru a face față situației). Pur și simplu, observăm emoția ca fiind separată de noi, cel care observă emoția (tu nu ești emoția, la fel cum tu nu ești acest corp sau această minte).
Un exemplu dat de Lakshmanjoo este acela în care vedem un fluture (putem înlocui cu oricare altă acțiune mundană, din viața noastră de zi cu zi). În experiența limitată, comună, noi devenim absorbiți în lumea obiectivă sau cognitivă. Chiar dacă afirmăm Văd un fluture, în fapt Eu este eclipsat de actul vederii, iar ceea ce rămâne este vederea unui fluture. Astfel, subiectul este pierdut, complet absorbit în actul percepției.
Pentru Advaita Vedanta, discernământul este realizat în principal vizavi de distincția dintre ceea ce este real și ceea ce este iluzie (lipsit de realitate). Prin practica Yoga realizată consistent, discipolul devine aware de ceea ce este permanent și renunță astfel (renunțarea nu ca act voit, ci ca o consecință firească a dobândirii cunoașterii adevărate) la identificarea cu ceea ce este trecător – corpul, dorințele, emoții, gânduri, statut, diferite percepții.
În schimb, șivaismul kashmirian nu privește lumea ca fiind o iluzie, ci ca pe o expresie a puterii (Shakti) a lui Siva. Ea este iluzorie în sensul în care este impermanentă, în continuă mișcare, obiectele apar și dispar; iar despre ceea ce azi apare și mâine dispare, nu se poate afirma că este real, în sensul de existență permanentă. Reprezentând monismul pur, șivaismul vede identitatea absolută dintre Siva – Shakti, Maya și conștiința supremă. În fapt, triada cunoscător – obiect cunoscut și energia percepției/cunoașterii este unitară; în starea extinsă de conștiință, ele sunt percepute de yogini ca fiind una, neexistând separare între ele.
Privite din această perspectivă, încătușarea (bondage) și eliberarea nu sunt separate de realitatea lui Siva, așa cum afirmă Lakshmanjoo. Altfel nu ar fi monism, ci dualismul din filosofia Samkhya sau cel vedantin. Faptul că te simți încătușat sau eliberat este doar jocul lui Siva – el este cel care s-a ascuns pe sine pentru a se revela pe sine. Această cunoaștere e necesar să fie experimentată de către practicant și însușită doar prin experiență directă, nu cunoaștere intelectuală:
„Însă trebuie să ajungi să înțelegi asta. Aceasta este diferența, dat fiind că este neînțeleasă de multe persoane. Această teorie a șivaismului este neînțeleasă și începi să îți imaginezi că ai devenit Siva.”
Swami Lakshmanjoo
Pentru a înlătura ignoranța și a realiza conștiința divinității, discipolul merge la un maestru care îl ghidează și îi împărtășește shastrele, textele sacre care relevă cunoașterea supremă. Prin studiu individual, adeptul capătă propria experiență, care este validată ulterior de shastre și maestru. (Swami Lakshmanjoo, Tantrāloka 13)
În Yoga Sutra 2.15 se afirmă: Parināma tāpa samskāra duhkhair guna-vitti-virodhāch cha duḥkham-éva sarvaṁ vivékinah.
“Pentru înțelept totul este durere, deoarece suntem supuși conflictelor generate din activitățile Gunas și din durerea inerentă schimbării, crizei existențiale, condiționărilor trecutului.”
Duḥkham-éva sarvaṁ vivékinah – pentru yoginul înțelept, vivekinah - cel care posedă discernământ, impermanența lucrurilor, dualitatea percepțiilor sunt observate ca factori cauzatori de suferință. Yoginul, prin practica meditației, devoțiune, studiu individual, serviciu față de Guru, divinitate devine aware de ceea ce produce suferință – ignoranța și se detașează de ea cu ajutorul discernământului și a grației maestrului său.
Surse: lakshmanjooacademy.org, stillnessspeaks.com, Patanjali Yoga Sutras, Shiva Sutra Of Vasugupta.
*Ardhanarishvara (imaginea principală) reprezintă forma androgină a lui Siva – jumătate masculin (Siva) și jumătate feminin (Parvati), simbolizând unitatea, echilibrul perfect între energiile cosmice masculin și feminin, între Purusha și Prakriti, Siva și Shakti.
