„Fie că ești îndreptat spre interior sau spre exterior, orice întâlnești, ucide-l! Dacă îl întâlnești pe Buddha, ucide-l pe Buddha. Dacă întâlnești un Patriarh, ucide-l pe Patriarh. Dacă îți întâlnești părinții, ucide-ți părinții. Dacă îți întâlnești rudele, ucide-ți rudele. Atunci, pentru prima dată, vei dobândi eliberarea, nu vei mai fi încurcat în lucruri, vei trece liber oriunde dorești să mergi.”
Un Maestru spiritual obișnuia să spună că drumul spre eliberare (moskha) este mai curând lung decât greu. Ce îl face să fie astfel este propria ignoranță cu privire la natura căutării.
Linji, principala figură a budismului Zen, fondatorul școlii Rinzai din Japonia, își îndemna discipolii ca, dacă îl întâlnesc pe Buddha pe Cale să-l omoare. El este recunoscut pentru metodele sale șocante de predare, dintre care fac parte strigătele, certurile, admonestarea adepților – umilirea, lovirea cu un băț și punerea acestora în impas prin redarea unor paradoxuri (zen koan) sau prin răspunsuri total atipice, absurde și nesatisfăcătoare la întrebările lor.
Îndemnul de a-l omorî pe Buddha șochează și pune mintea conceptuală în impas, scopul fiind tocmai acesta – de a zdruncina credințele eronate, adânc înrădăcinate în mentalul căutătorului. Linji a avut la rândul lui, un maestru care i-a aplicat același tratament. De trei ori l-a întrebat care este principiul fundamental al Buddha-Dharma și tot de atâtea ori a fost lovit cu un băț. La scurt timp, s-a iluminat.
Buddha reprezintă imaginea cu privire la iluminare. Buddha este însă, doar o imagine, o reprezentare, un concept. La fel și ideea de moksha, Cale spirituală, iluminare, meditație. Linji ne forțează să fim aware de aceste reprezentări, de conceptualizările minții și să le distrugem fără milă, întrucât ele sunt obstacole în calea eliberării. Sunt însăși ignoranța.
În limba greacă, conceptul hamartia (ἁμαρτία) desemnează o eroare, o greșeală a cărei cauză este ignoranța, înșelarea. Termenul a fost preluat apoi de creștinism, cu înțelesul de păcat. La origini, semnificația sa este aceea de "a rata ținta", de eșec. Dacă ținta este cunoașterea Divinității, a totalității, ratarea țintei este cunoașterea dualității, a diferențierii.
Ignoranța nu înseamnă prostie sau lipsă a cunoștințelor; din contră. În Siva Sutras, text fundamental aparținând șivaismului cașmirian, al doilea aforism spune: Jnanan bandah (Knowledge is bondage). În exegeza revelației lui Vasugupta, Swami Lakshmanjoo arată că înțelesul profund al sutrei este acela de cunoaștere diferențiată ca fiind cea care înlănțuie.
Ignoranța, eroarea (hamartia) este a cunoaște diferențiat, prin separațiile realizate de minte (bun – rău, al meu – al tău, deștept – prost, înlănțuire - eliberare etc.). Altfel spus, a considera cunoștințele conceptuale drept cunoașterea Realității, a te ghida după separațiile pe care le realizează mintea. Malini Vijaya Tantra afirmă că Impuritatea este ignoranța (ajnana) naturii nediferențiate și cunoașterea naturii diferențiate.
Tocmai această cunoaștere falsă este zdruncinată de indicațiile lui Linji și ale maeștrilor care i-au urmat lui. Credința că știi ceva doar pentru că ai multe informații cu privire la acel ceva. Koan-urile zen, lovirea cu bățul și aporiile vin să rupă identificarea față de cunoașterea de acest tip, să distrugă preconcepțiile adeptului și să îl trezească la adevărata cunoaștere.
Așa cum observa Krishnamurti, ceea ce noi numim cunoaștere reprezintă doar imagini, concepte ale lucrurilor pe care pretindem că le cunoaștem. Conceptul de scaun ne împiedică să avem experiența directă a ceea ce este scaunul, în esența sa. Conceptul de Budhha, de Dumnezeu, ne împiedică să experimentăm direct Divinitatea. Imaginile mentale cu care ne identificăm și de care suntem atașați, care susțin sentimentul de eu, personalitatea noastră, sunt principalul impediment în calea realizării naturii noastre esențiale.
A-l ucide pe Buddha înseamnă uciderea oricărui idol mental, a tuturor imaginilor, conceptelor de care suntem atașați. Meditația realizată canonic ne eliberează de orice conceptualizare, de impresiile pe care le-am înmagazinat în mentalul conștient și subconștient.
Cunoașterea reală are loc doar în prezent, e eliberată de memorie, de orice conceptualizare și reprezentări. Înțelegerea autentică este un act al conștiinței. Cunoașterea prin acumularea de concepte este un act mental, chiar o compulsie, o deviație. Este ceea ce ne înlănțuie, menține sentimentul separației și provoacă suferință.
În schimb, experiența directă, cunoașterea de tip intuitiv, revelator este lămuritoare, iluminează. E ca în istorisirea aceea cu cel căruia îi este sete și alege să citească numeroase tratate despre apă, cunoaște formula chimică a apei, știe diferitele sale forme de agregare, dar nu cunoaște „gustul” apei. A ști despre apă nu înseamnă a ști ce este apa, care este esența sa. Cel care bea apă știe, prin cunoaștere directă.
Similar, cel care cunoaște conceptul de moksha, nu știe, în fapt nimic. Cunoaște doar o reprezentare, o interpretare – de regulă subiectivă și limitată. Cunoașterea spirituală ține de revelație, iar maestrul spiritual este cel care o provoacă în aspirant.
Sutra 1.43 din Yoga Sutras afirmă că „Prin purificarea memoriei, mintea aruncă lumină doar asupra semnificației obiectului și pare ca și cum și-ar fi pierdut propria formă. Aceasta este Nirvitarka Samadhi, Samadhi fără discriminare.”
Memoria este forța din spatele funcționării minții. Când mintea este lipsită de memorie, purificată de impresii, concepte, reprezentări, pare ca și cum și-ar fi pierdut propria formă (swarupa shunya) și reflectă obiectul curat, pur, așa cum este el, fără interpretări. În „nirvitarka samapatti”, o stare în care mintea este liberă de gândirea conceptuală, se dezvăluie adevărata natură a obiectului contemplat.
Pe baza percepției directe, cunoașterea unui obiect este stocată în memorie împreună cu numele său. Prin meditație, mentalul se rafinează si avem revelația obiectului în esența sa.
Se spune că sfinții, maeștri realizați nu mai au subconștient. Prin practica spirituală și grația divină, ei și-au purificat mentalul, s-au eliberat de orice condiționare conceptuală și văd direct ceea ce este, așa cum este. Nu mai cunosc lumea intermediat de conceptele mentale, de memorie.
Calea spre moksha e mai curând lungă decât grea pentru că ținem la conceptele prin care ne justificăm personalitatea, apartenența la un eu – în esență, ținem la imaginea pe care ne-am creat-o în mintea noastră cu privire la cine suntem, ce pretindem că știm. Prin practica meditativă, ne eliberăm progresiv sau dintr-odată de tot bagajul conceptual și transcendem mintea.
Una din numeroasele povești legate de iluminarea lui Buddha spune că după ce acesta a ieșit din meditație, le-a spus puținilor adepți care îl urmăreau la acel moment – „Gătește ceva, hai să mâncăm. Ne-am pierdut timpul”. Aceștia ar fi fost dezamăgiți și unii chiar l-au abandonat. După patru ani de practică asiduă, tapas, foamete și căutări, cei cinci adepți care erau alături de el așteptau probabil un discurs înălțător sau o învățătură sclipitoare. Așteptările și proiecțiile sunt cele care ne sabotează și ocultează realizarea adevărului.
Maeștri spirituali ne inspiră, uneori prin ceea ce pare a fi un șoc, să experimentăm direct simplitatea uimitoare a Adevărului absolut. Ei ne spun că nu este nimic excepțional de căutat sau de atins. Realizarea spirituală este trăirea vieții de zi cu zi cu deplina conștiință a unității creației, a totalității. Nu este ceva extraordinar despre care să vrei să povestești sau să te mândrești și cu toate acestea, este cel mai extraordinar „lucru”, imposibil de redat în cuvinte și de altfel, fără nevoie de a fi descris sau conceptualizat. Tao care poate fi numit, acela nu este Tao. Iar pentru șivaiți, realitatea ultimă este anākhya, inexprimabilul, ceea ce depășește orice conceptualizare.
„Când e timpul să te îmbraci, îmbracă-te. Când trebuie să mergi, atunci mergi. Când trebuie să stai jos, atunci stai jos. Fii pur și simplu sinele tău obișnuit în viața obișnuită, nepreocupat de căutarea naturii de Buddha. Când ești obosit, întinde-te. Nebunul va râde de tine, dar înțeleptul va înțelege.”
Citește și: metode-socante-de-trezire-spirituala
Surse: The Zen teachings of Master Lin-Chi, Yoga Sutra, lionsroar.com.
