Ignoranța, cauza suferinței – prima parte Skip to main content
Ignoranța, cauza suferinței – prima parte

Suferința ființei umane are ca sursă ignoranța, necunoașterea adevăratei naturi a sufletului. În viața de zi cu zi experimentăm dualitatea, plăcerea și durerea, etc. deoarece aceasta este natura minții, așa ne naștem, cu această percepție a identității finite, care durează cât timp complexul minte–corp este funcțional: Eu sunt cel care experimentează. Eu sunt o ființă limitată. Nimeni nu ne învață să gândim dual.

Conform filosofiei hinduse, o persoană ignorantă, care nu este preocupată de Cunoaștere, părăsește doar corpul fizic după moarte. Mintea, corpul subtil, continuă să se identifice cu o altă formă fizică și de aceea persoana continuă să fie legată de Samsara (ciclul nașterii și al morții), deci continuă să experimenteze dualitatea, polaritățile precum suferința – bucuria, binele – răul, frumosul – uratul, etc.

Fiind legată de Samsara, ființa umană devine victima celor cinci cauze care provoacă suferințele (kleshas), născute din ignoranță, stări mentale care tulbură mintea.

Patanjali defineste aceste kleshas, în capitolul 2 sutra 3 din Yoga Sutra, ca fiind:

1.    avidya – ignoranța

2.    asmita – ego-ul, individualitatea

3.    raga  - atașamentul

4.    dvesha – aversiunea

5.    abhinivesha – frica de moarte

Numai printr-o înțelegere corectă putem elimina suferințele noastre intrinseci, pentru că toți ne naștem cu ele.  Primul pas este să le înțelegem și apoi să le eliminăm. 

Image
ignoranta-patanjali-kleshas

 

Avidya – Ignoranța, înțelegerea greșită a realității

Avidya, „neștiință” sau „ignoranță” este un sinonim pentru ajnana care se traduce prin ignoranță spirituală. Conform Yoga Sutras, acesta este primul și cel mai important dintre cele cinci kleshas, este cauza principală a celorlalte patru klesha.

În Yoga Sutras 2.5, Patanjali afirma: „Ignoranța vede [ceea ce este] etern, pur, vesel și [aparținând] Sinelui ca fiind efemer, impur, dureros și [aparținând] non - Sinelui (anatman)”.

Ignoranța este definită ca o confuzie ce ne face să vedem Sinele etern, ca tranzitoriu, limitat.

Potrivit unui alt mare înțelept hindus, Shankaracharya, avidya ar putea fi, de asemenea: „văzând ceea ce este tranzitoriu și limitat, ca etern”.

Această stare de confuzie este determinată de identificarea obișnuită și fixarea atenției asupra lucrurilor plăcute, tranzitorii, care nu pot aduce fericire durabilă. Tratarea lucrurilor efemere, cum ar fi corpul fizic sau lucrurile personale, ca fiind veșnice și speranța că vor fi surse de fericire veșnică.

Confundând impermanența cu permanentul, acordăm atât de mult timp înfățișării noastre exterioare și nu reușim să înțelegem că aceasta este temporară. Știm că tinerețea este trecătoare, dar vrem sa fim veșnic tineri, în loc să îmbătrânim cu grație și să acceptăm faptul că schimbarea este singurul lucru permanent din viața noastră.

Prin urmare, ignoranța este această lipsă de discernământ între ceea ce este imuabil, etern (Sinele) și ceea ce este efemer, tranzitoriu și impermanent.

În contextul yoghin, ignoranța (neștiința) este o cunoaștere eronată, o concepție greșită despre realitate. 

Image
asmita

Asmita – Ego-ul, identificarea eronată a Sinelui cu Intelectul

Definită de Patanjali în Yoga Sutra 2.6, acest Ego este identificarea celui care vede cu instrumentul cunoașterii.

Sutra spune că ceea ce suntem - conștiința și ceea ce vedem - lumea materială, se unesc. Ele ca entități separate se pierd, însă cand ignoranța predomină, nu suntem capabili să le separăm. Uităm ceea ce suntem cu adevărat, conștiință pură.

Dacă am trăi în deplină conștientizare am realiza că nu deținem nimic, că totul este efemer. Însă încercăm să ne impunem în permanență punctul de vedere, ne purtăm ca niște copii comparându-ne în permanență cu alții, Eu sunt mai bun, Eu sunt mai bogat, Eu sunt mai deștept, Eu sunt manager, Eu sunt elegant, etc. Acesta este Ego-ul, care creează în final o tulburare a minții, prin faptul că te inrobeste în lupta de a-ți demonstra continuu supremația.

Prin controlul respirației, pranayama, mintea se liniștește, este colectată într-un singur punct (dharana) gândurile sunt suspendate, iar Ego-ul, ce se identifică prin gânduri ca Eu sunt, urmat de un atribut, este suspendat. 

Va urma!

Material susținut de
Image

Comenteaza cu Facebook