„Śiva este cel care, cu o voință care nu cunoaște piedici și o conștiință transparentă, strălucește chiar și acum în Inima mea. Însăși energia sa cea mai înaltă, Sakti, este cea care se joacă la hotarul simțurilor mele. Întreaga lume strălucește, fiind una cu această beatitudine (a conștiinței Eului). Cu adevărat, nu știu ce vrea să însemne cuvântul Samsara.”
(Malinivijayavartika)
Marele mistic și filosof, Abhinavagupta este asemenea lui Leonardo da Vinci, o personalitate enciclopedică universală. El este, pe bună dreptate, considerat ca fiind Shankaracharya al șivaismului cașmirian. Așa cum Shankara a interpretat Upanișadele și a sistematizat învățătura Vedanta, Abhinavagupta a consolidat scrierile tantrice și a oferit o formă finală înțelepciunii lor. El a sintetizat școlile Pratyabhijna, Spanda, Krama, Kaula și le-a integrat într-o unică entitate, arătând că deși au practici ezoterice proprii, scopul ultim este același – realizarea Conștiinței Supreme, Annutara sau Samvit.
Abhinava nu aparține unei culturi sau tradiții, este dincolo de orice îngrădire formală, fie ea culturală sau de altă natură. Atât el, cât și Cașmirul - ca loc al unei înalte spiritualități, sunt moștenirea comună de mare preț a întregii omeniri. Geniul lui Abhinavagupta a pătruns toate sferele cunoașterii și vieții – experiența estetică, practicile tantrice și conștiința universală. Exponent al filosofiei Trika, a teoriei artei și literaturii, poeticii, naturii sunetului, el a oferit glorie ținutului Cașmirului. Exegeții, discipolii, autorii și practicanții șivaismului și ai altor sisteme filosofice, sunt uimiți profund de frumusețea expunerii ideilor, claritatea gândirii, adâncimea înțelesurilor oferite și metodologia de argumentație prin apel la logică și fapte.
„El a fost fără îndoială cel mai strălucit dintre învățații șivaiți din Cașmir și unii dintre coloșii intelectuali și spirituali pe care i-a produs India.” (Mark Dyczkowski)
Filosofia lui Abhinavagupta nu este produsul unei școli filosofice; mai degrabă, este o bogată sinteză a multiplelor sisteme de gândire pe care le-a urmat în anii propriei sale practici spirituale (sādhana). El a reușit să sintetizeze și să unifice numeroasele școli tantrice într-un singur sistem în care practicile și doctrinele filosofice au fost grupate ca o ierarhie a puterilor ascendente culminând cu ramura ezoterică a tantrismului āgamic, cunoscută sub numele de Trika-Kaula.
În Tantraloka, monumentala sa lucrare, Abhinavagupta prezintă unitatea ființelor umane, a obiectelor și a realității ultime, Paramaśiva. El explică lumea fenomenală ca o extensie a Conștiinței, ce poate apărea în diverse forme ca urmare a naturii sale independente, libere (svatantrya). Conform lui, realitatea este UNA și din cauza naturii sale beatifice (anugraha), dătătoare de har, creează universul multiplelor forme.
Abhinavagupta îl onorează pe Śiva ca fiind „cel fără început” care „locuiește ca multiplicitate, în locuri secrete” ca „receptacul al tuturor”. Cu alte cuvinte, pentru practicanții șivaismului cașmirian, Absolutul este simultan unul și multiplu. Înzestrat cu putere nelimitată (śakti), Principiul Suprem se poate manifesta la infinit fără a-și pierde unitatea esențială. Din acest motiv, universul, deși pare divizat, este de fapt doar străfulgerarea (ābhāsa) Unului.
Tocmai pentru că Paramaśiva este nelimitat, independent, Acesta poate asuma condiția de înlănțuire. Astfel, întreaga noțiune de limitare este o glumă cosmică sau un joc divin (līla). Absolutul Însuși își asumă forma experimentatorului uman limitat. Acoperindu-se cu cele trei mantii (malas), Paramaśiva își asumă autolimitarea. Totuși, această experiență contractată este doar temporară. Așa cum îi plăcea lui Swami Muktananda să spună: De la finit la Infinit.
Śiva nu este nicicând înlănțuit, iar în momentul recunoașterii (pratyabhijñā), adeptul spiritual este trezit. În acel moment, corpul devine templul zeului, iar iluzia este spulberată.
„Cea mai înaltă realizare pentru ființele întrupate este revelația că adevărata sa natură este singura Ființă care este ființa a tot (viśva-bhāva-eka-bhāva-ātma-svarūpa). Forma „inferioară” [de cunoaștere] este orice altceva decât aceasta și este de diverse feluri.”
„Conștiința absolută se manifestă aici, în fiecare circumstanță a vieții de zi cu zi, deoarece este pretutindeni plină și perfectă. Se spune că conștiința este cauza tuturor lucrurilor, deoarece este pretutindeni emergentă ca fiind fiecare entitate ce apare.”
„Imediat, îndepărtează-te de ceea ce înseamnă progres spiritual, stai departe de contemplare și discursuri iscusite, nu face cercetări și nu medita asupra divinității și încetează să te concentrezi și să reciți manuale! Spune-mi, care este natura absolută a realității care nu lasă loc de îndoială? Ascultă cu atenție! Nu te mai agăța de una sau alta, trăiește în adevărata ta natură Absolută și bucură-te în pace de esența a ceea ce înseamnă să fii viu!”
„Conștiința Supremă este întotdeauna prezentă peste tot. Este dincolo de spațiu și timp, fără un înainte sau după. Este incontestabilă și evidentă. Deci, ce se poate spune despre ea?”
„În același fel în care oglinda stă la baza a tot ceea ce se reflectă, tot așa Dumnezeu, ca și Conștiință, pătrunde în tot ceea ce se reflectă în ea.”
„Prin energia harului tău (anugraha sakti), mi s-a revelat că acest univers vibrant este propria ta existență. Astfel, Siva, am obținut realizarea că tu ești propriul meu suflet și, ca atare, acest univers este propria mea expresie și existență.”
În lucrarea sa, Bhairavastavaḥ, Abhinavagupta îl venerează pe Bhairava ca fiind cunoașterea absolută, Realitatea Ultimă. Bhairava este sufletul fiecărei ființe, și Îl putem cunoaște doar prin intermediul grației sale. Dacă suntem binecuvântați cu privirea lui plină de har, karma, moartea și destinul nu mai au niciun efect asupra noastră:
„Deși există o colecție de Karma, fapte bune și rele care creează multă severitate, tristețe și atașament, nu mi-e deloc frică de nenorocirile lumești, pentru că întreaga lume este în Tine, o formă a mea.”
„O, Doamne! Atunci când mă aflu într-o stare de durere profundă în mintea mea, va avea loc o creștere a imnului în mine, ce îmi va da experiența neseparării dintre Tine și mine, care este asemenea unei ploi de elixir pur.”
„O, Bhairava! Tu nu ești disponibil oamenilor obișnuiți. Tu cunoști timpul. Tu ești frumos. Obținând o viziune atât de încântătoare a ta, ființa mea conștientă dansează profund și cântă în stare de extaz.”
„Dacă cineva ajunge să-și cunoască propriul Sine ca fiind însăși natura divinității, ca inteligență imaculată alcătuită dintr-un subiect cunoscător care transcende universul, (care este) omniprezent asemenea unui soare ce răsare și nu cunoaște apus, cuprinzând o voință divină lipsită de (restricțiile) continuumului spațiu-timp, imobilă, nepieritoare – (percepându-se în acest fel ca) Domnul complet perfect, care este singurul agent în formarea dizolvării și apariției multitudinii de puteri (care dau naștere și susțin creația), fiind creatorul înțelept al legilor creației etc - pentru un astfel de yogin omniscient, cum ar putea exista (moarte și transmigrație ulterioară)? Unde ar rătăci el și de ce?”
(Paramārthasāra)
Marele maestrul șivait ne-a lăsat o moștenire magnifică. Se cere să fim perseverenți, devotați, aware, să naștem în noi acea „calitate” pe care Abhinavagupta o numește sahrdaya – cea a unui cunoscător (connoisseur) a Realității, altfel spus unul care reușește să își trezească Inima, vitalitatea interioară și este astfel sensibil la totalitatea percepțiilor:
„Este explicat astfel – Inima unei persoane, renunțând la atitudinea sa de indiferență în timp ce ascultă sunetele dulci ale unui cântec sau în timp ce simte atingerea încântătoare a ceva precum pasta de santal, începe imediat o minunată mișcare vibratorie. (Aceasta) se numește ananda-sakti și, datorită prezenței sale, persoana în cauză este considerată a avea o inimă (în corpul său).” (Tantraloka, III.209-10)
“Urcând scările pas cu pas, (adeptul) prin aspirația sa către o Entitate superioară, (treptat) își realizează ascensiunea către cel mai înalt principiu și în final se identifică cu Śiva.”
(Paramārthasāra)
Apropierea de fascinanta personalitate a lui Abhinavagupta și de opera sa măreață ne amintește de versurile celui mai prolific poet hindus, Kālidāsa:
„Când admiri priveliști încântătoare și asculți melodii dulci, deși te simți fericit, o nostalgie ciudată te cuprinde. Mintea ta își amintește inconștient de sentimente din trecut care trăiesc în inimă.”
Când finitul dorește să îmbrățișeze Infinitul, apare un sentiment de „agonie plăcută”, descris în versurile anterioare și experimentat de cel care caută să se apropie de inefabilul existenței, de însăși Inima existenței.
Finitul experimentează o agonie stranie atunci când încearcă să treacă în infinit. Când o omidă părăsește coconul pentru a ieși sub formă de fluture, când un boboc își extinde petalele pentru a crește și a se transforma într-o floare, când un râu se contopește cu marea dizolvându-și identitatea, când cuplurile se împerechează pentru a se uni, se dezvăluie o „agonie plăcută”. La fel se petrece cu ființa celui care, ca urmare a experienței estetice sau a practicii spirituale, ambele presupuse de aplecarea asupra geniului lui Abhinavagupta, se deschide unei înțelegeri din ce în ce mai profunde a realității, experiență care suspendă înțelegerea veche și trezește emoții dintre cele mai surprinzătoare în inima aspirantului.
Anul acesta, în data de 6 iunie, adepții șivaismului care celebrează Abhinavagupta Jayanti (1075 de ani de la nașterea sa) i-au adus un omagiu Maestrului, prin ritualuri, vizite în locurile sacre și studiului operelor sale.
Să-i aducem un omagiu atât lui Abhinavagupta, cât și liniei de maeștri șivaiți care ne luminează prin învățătura profundă transmisă, meditând asupra naturii noastre esențiale. Fie ca viziunea Sa strălucitoare să ne călăuzească în căutarea adevărului, frumuseții și eliberării supreme, ascunse la vedere, în însăși Inima noastră.
„Abhinavagupta spune: a-I oferi flori lui Śiva nu reprezintă rugăciunea adevărată. Puja autentică înseamnă venerarea Absolutului în interiorul vastității Inimii și unirea interioară a Inimii proprii cu Supremul Śiva.” (Tantraloka 1.21.2)
„Putem spera ca în mod complet să avem înțelegerea lui Abhinavagupta? (...) Abhinavagupta face distincția între o înțelegere pur intelectuală și una dobândită din cunoaștere experiențială. Există un sens important în care, pentru a înțelege Inima, este nevoie de replicarea călătoriei de întoarcere ce este reprezentată de sādhana tantrică: trebuie ca noi să jucăm jocul lui Śiva până la cea mai serioasă și amuzantă concluzie a sa, care este revelarea lui Śiva în noi înșine.”
(Müller-Ortega)
Surse: ishwarashramtrust.com, jstor.org, prekshaa.in, Paramārthasāra, Tantraloka.
