„Compania înțelepților transformă golul în plenitudine, moartea în nemurire și adversitatea în prosperitate.”
Cea mai veche lucrare în sanscrită cu privire la înțelepciunea Vedanta este Vasiṣṭha Maha Ramayana sau Yoga Vasiṣṭha. În 32.000 slokas (64.000 de rânduri), Vasiṣṭha, marele înțelept, îl învață pe Sri Rama principiile Vedanta. Rishi Valmiki, autorul Ramayana, este creditat în mod tradițional ca fiind autorul operei, cu toate că părerile sunt divergente, iar unii învățați evită să se pronunțe cu privire la autor și data compunerii operei.
Yoga Vasiṣṭha narează povestea prințului Rama (încarnare a lui Vishnu, cel care susține universul) în timp ce realizează deșertăciunea lumii acesteia, futilitatea existenței și este profund mâhnit și întristat de această realizare. El caută refugiu la înțeleptul Vasiṣṭha, iluminatul rishi care îl poartă într-un dialog măreț despre natura Adevărului ultim. Pe parcursul a douăzeci și două de zile, Rama adresează întrebări existențiale profunde, iar Vasiṣṭha răspunde, prin prelegeri și povești captivante și evocatoare, adesea presărate cu umor. Prin acest proces, Rama ajunge să-și realizeze propria natură, să atingă Autorealizarea. Dialogul are loc în fața curții regelui Dasharata (tatăl lui Rama) și a numeroșilor înțelepți, zei, nobili și preoți brahmani.
Dialogul peren, asemenea dialogurilor lui Platon, este întrepătruns de povești profunde, menite să producă conștientizări și revelații căutătorului sincer, care este dedicat ieșirii din labirintul ignoranței și iluziei.
Yoga Vasiṣṭha expune chintesența învățăturilor scripturale hinduse – sufletul visează și se identifică cu lumea, cu corpul. Scopul principal al vieții este trezirea din vis – recunoașterea propriei identități. Esența filosofiei din Yoga Vasiṣṭha este că doar Conștiința există. Nu există substanță „materială”, ci doar ideea acesteia. Creația nu este o existență separată de Dumnezeu, ci un aspect al lui Dumnezeu. Fiecare individ este conștiință, în cele din urmă aceeași Conștiință Divină indivizibilă și nu vreun corp fizic.
Considerată Biblia celor care caută realizarea Sinelui, moksha, este venerată de înțelepții hinduși și nu numai, pentru ideile filosofice și direcțiile către misticismul practic. Vedanticii o consideră o lucrare dedicată siddhavastha – yoginului filosof (avansat) care este maestru în teorie și trece la punerea ei în practică, în timp ce Gita, Upanișadele și Brahma Sutras sunt lucrări destinate sadhanavastha – celor care caută să devină maeștri ai teoriei.
Măreția și autoritatea Yoga Vasiṣṭha în canonul scriptural hindus se justifică și prin aceea că este izvor unic sau principal pentru o serie de Upanișade (cele denumite Minor Upanișads). Numeroase Upanișade, au integral sau parțial conținutul lor din Yoga Vasiṣṭha – cum sunt: Maha-Upanișad, Anna-purna Upanișad, Aksi Upanișad, Muktikopanida, Varahopanishad, Brhat-samnyasopanisad, Yajnavalkya și altele.
„Un om fericit este cel a cărui minte este calmă în interior și lipsită de atașament și ură și care privește aceasta (lumea) ca un simplu spectator.
Cel care a înțeles bine cum să abandoneze toate ideile de acceptare și respingere și care a realizat conștiința care se află în adâncul inimii - viața lui este ilustră.”
Unii exegeți consideră că motivul pentru care Yoga Vasiṣṭha nu a fost considerată o operă filosofică asemenea operelor ce formează canonul scriptural al hinduismului se datorează formei în care aceasta este prezentată – stilul este unul simplu, ce abundă în analogii și ilustrații, exemple elaborate într-un limbaj nepretențios, urmând stilul povestirii, nu al analizei și argumentației raționale. De altfel, Valmiki afirmă că: „tot ceea ce este exprimat în cuvinte dulci și grațioase, cu argumente ușor de înțeles, cu asemănări și exemplificări, ajunge direct la inima ascultătorului și se extinde acolo, la fel cum o picătură mică de petrol se extinde la suprafața apei (...)”.
Yoga Vasiṣṭha este o operă vastă care prezintă diverse idei științifice, cosmologii, teorii ale creației, filozofii și sfaturi pentru viața de zi cu zi conținând elemente proprii școlilor de gândire Advaita Vedanta, sistemului Yoga, Samkhya, jainism, școlii Pratyabhijña, șivaismului cașmirian și budismului Mahayana, ceea ce o face, potrivit lui Chapple, „un text hindus prin excelență, incluzând, la fel ca hinduismul, un amalgam în stil mozaic de tradiții diverse și uneori opuse”.
Opera cuprinde șase cărți:
- Vairagya-prakaranam (Detașarea): introduce criza existențială a Prințului Rama, subliniind natura trecătoare a vieții și a suferinței umane;
- Mumukshuvayahara-prakaranam (Comportamentul Căutătorului): se concentrează pe calitățile necesare pentru eliberarea spirituală, punând accentul pe efortul propriu și pe dorința de eliberare;
- Utpatti-prakaranam (Apariția și Nașterea): explorează cosmologia și trezirea spirituală a lui Rama, explorând originile universului și ale conștiinței;
- Sthiti-prakaranam (Existența și Așezarea): discută natura existenței, liberul arbitru și creativitatea umană, prezentând numeroase povești pentru a ilustra aceste concepte.
- Upashama-prakaranam (Liniștea): explorează practica meditației și dizolvarea gândirii dualiste, ghidând căutătorul către pacea interioară;
- Nirvana-prakaranam (Eliberarea): descrie starea de iluminare atinsă de Rama, oferind perspective asupra experienței nirvanei și a naturii realității ultime.
Una dintre cele 55 de povești pe care înțeleptul Vasiṣṭha i le expune prințului Rama este cea despre Shuka Maharishi și Regele Janaka.
Shuka era fiul lui Vyasa, marele înțelept considerat o încarnare a lui Vishnu. Născut cu puteri divine și detașare față de plăcerile lumești, Shuka este îndrumat de Vyasa să studieze cunoașterea adevărului ultim de la guru Brihaspati, învățătorul zeilor. După mulți ani alături de gurul său, în care cunoașterea lui Shuka se desăvârșește, acesta revine la tatăl său. În ciuda autorealizării, Shuka dovedea încă aroganță și desconsidera stadiul Grihastha, cel al omului care trăiește în lume ducând o viață de familie, susținând că nu te poți desăvârși în lume și nu poți atinge astfel realizarea ultimă.
Din iubire pentru el, Vyasa îl îndrumă către cel de-al doilea guru al său, Regele Janaka, pentru a trece în următorul stadiu al dezvoltării sale – Grihastha (householder).
Cu toate că își realizase sinele și a dus o viață ascetică perfectă, Shuka se îndoiește de cum este posibil ca Regele Janaka să aibă grijă de regatul Său, de treburile politice, de viața de familie și totuși să mențină atenția supra Sinelui, să fie auto-realizat, deși trăiește în lume, face parte din ea.
Astfel, ajunge el în regatul Mithila, la curtea Regelui Janaka pentru a-l chestiona. De cealaltă parte, regele Janaka dorea de asemenea să testeze cât de stabilit în Sine, centrat este Shuka Maharishi, știind despre asceza lui intensă și renumitul său Învățător. Astfel, Janaka le ordonă slujitorilor Săi de la poartă: „Nu-I permiteți să intre până nu-I dau eu voie și nu-L întrebați dacă îi este foame sau altceva. Așteptați și priviți, apoi observați-I comportamentul.” După două- trei zile când Janaka își întreabă slujitorii aceștia răspund: „Este liniștit și calm și nu a cerut nimic când noi nu I-am dat nimic. De asemenea, a spus că înțelege că suntem doar slujitori. Urmăm ordinele stăpânului nostru. Așa că El a spus:<Nu este niciun motiv pentru care să fiu supărat pe voi toți>. Zâmbea și a păstrat tăcerea tot timpul.”
Foarte încântat, Janaka îi oferă o primire cum se cuvine lui Shuka Maharishi; i se oferă spălarea picioarelor și este primit într-un mod adecvat. Shuka Maharishi își expune apoi îndoiala – nu vede cum poți fi cu adevărat realizat și să duci o viață în lume, mai cu seamă să fii rege și să conduci regatul, să te ocupi de toate treburile asociate.
Regele Janaka nu îi oferă răspuns spunându-i că seara la masa, când se vor regăsi îi va spune secretul. Între timp, le poruncește slujitorilor săi să îi facă un tur cum se cuvine oaspetelui, să îl plimbe prin tot regatul Mithila. Iar lui Shuka Maharishi îi cere numai să poarte în tot acest timp o lumânare aprinsă pe capul său și să fie atent ca ea să nu se stingă.
Regăsindu-se seara, la cină, Regele Janaka îl întreabă pe Shuka cum i s-a părut regatul său, ținutul Mithila. La aceasta, Shuka Maharishi răspunde: „O, rege Janaka, ce să spun? Am mers prin acest ținut al lui Mithila, ochii priveau și ei, dar totuși conștiința mea era plină de atenție la această lumânare, astfel încât lumânarea să nu cadă. Am stabilit ca prioritate ca aceasta să nu cadă, pentru că Tu m-ai rugat. De aceea, chiar dacă ochii mei vedeau, nu am văzut absolut nimic. Nimic nu a rămas în conștiința mea. Ceea ce tu numești «minte». Nu am nimic în minte din ceea ce am văzut din orașul Tău. Așa că am văzut, dar nu am văzut.”
Janaka îi oferă acum răspuns îndoielii sale: „În același fel în care ai mers prin orașul Mithila, ochii tăi priveau, corpul tău se mișca, dar pentru că atenția ta era asupra lumânării, nu ai văzut nimic, în ciuda faptului că ochii priveau, erau larg deschiși. În același fel, în această lume, un Jivan Mukta, cel care s-a eliberat, chiar dacă rămâne în această lume, nu va vedea nimic; deși ochii Lui ar putea vedea, dar mintea Lui nu va vedea nimic, nu va absorbi absolut nimic. În același fel, și eu, capabil să mă ocup de regat în mod <mecanic> cu ajutorul corpului. Dar pentru că mintea mea este în tăcere, nu este atrasă de gânduri și revine repede în Sine.”
Astfel, îndoiala lui Shuka este eliminată; el experimentează direct cum poți trăi în lume, cum poți avea responsabilități, multiple roluri și totuși să îți menții atenția pe ceea ce este esențial, pe ceea ce este permanent, neschimbător – pe Sine.
Yoga Vasiṣṭha se adresează unui viitor rege, Prințului Rama. Înțeleptul Vasiṣṭha a fost consultat deoarece tânărul Rama devenise atât de apatic încât nu era capabil să-și asume îndatoririle de a-i succeda tatălui său pe tron. În cele din urmă, Rama nu numai că atinge Realizarea Sinelui, dar înțelege (asemenea lui Shuka) și că cel care este complet detașat de lume ar trebui să îndeplinească și îndatoririle pentru care s-a născut.
„Acum trebuie să împaci în tine însuți, prin cea mai bună înțelegere a ta, tot ceea ce te-am învățat și ceea ce ai citit și învățat în scripturi și să armonizezi totul pentru ghidarea ta.”
Prin numeroasele povești fermecătoare și captivante, aspirantului la eliberare îi sunt astfel spulberate îndoielile și falsa cunoaștere și i se relevă cunoașterea pură, nealterată de ignoranță.
Totodată, practica atma-vichara, introspecția (investigarea de sine), descrisă în Yoga Vasiṣṭha, a fost popularizată datorită influenței lui Ramana Maharshi, care a fost puternic influențat de această operă.
Yoga Vasiṣṭha este o bijuterie exponentă a filosofiei Vedanta, care promite căutătorilor sinceri savurarea celei mai înalte cunoașteri, satisfăcând cea mai nobilă și elevată aspirație a lor – de a fi eliberați de samsara încă din timpul acestei vieți.
„După ce egoismul și puterile mentale se sting și toate sentimentele se potolesc, în suflet apare un extaz transcendent numit bucurie, beatitudine divină. Această beatitudine este atinsă doar prin meditație (yoga) și, în anumite privințe, poate fi comparată cu un somn profund. Dar nu poate fi descrisă în cuvinte, o, Rama. Trebuie percepută în inimă.”
„Rama, să știi că termenii vibrație și inacțiune, dorință și lipsa dorinței, precum și alți termeni spirituali sau teologici, nu fac decât să împovăreze și să inducă în eroare mintea. Ferește-te de a te gândi la acestea. Rămâi în pace și liniște, indiferent dacă atingi perfecțiunea sau nu.”
Citește și: interviu-maha-mandaleshwar-swamiji-yoga-este-o-filosofie-prin-care-intreaga-lume-se-poate-reuni
Surse: dlshq.org, artofliving.org, The Philosophy of Yoga Vasiṣṭha – B.L. Atreya, 1936 (The Teosophical Publishing House), wikipedia.org.
