Una dintre datoriile morale pe care le avem este aceea de a reda societății românești, marile valori care au contribuit la creșterea și bunăstarea spirituală a semenilor, personalități ocultate pentru ideile și activitatea lor. Acest demers se dorește a fi o succintă trecere în revistă a celor care au marcat de-a lungul anilor, apariția și răspândirea yoga în România, au predat, au scris articole, cărți, au aplicat diverse practici yoga în medicină și sport, au realizat emisiuni, au fondat asociații recunoscute de forurile yoghine internaționale, au pus bazele unor științe noi, etc.
Citește și: Istoria uitată a practicii Yoga în România
Toți au avut un punct comun, contactul direct sau indirect cu yoga, cu India, cu filozofia, cultura și spiritualitatea orientala.
Image
Ion D. Vulcănescu (1916-1991)
A fost profesor de matematică și economist, instructor de Yoga, autorul cărții Breviar practic HATHA YOGA (1975), prima carte despre Yoga apărută și semnată de un român după 23 august 1944, care încearcă să evidențieze aspectele morale și spirituale ale practicii yoga, într-un limbaj menit să evite asocieri cu „misticismul”. In carte, autorul descrie beneficiile fizice și psihosomatice ale asanelor, tehnici de purificare prin hrană și metode de creștere a energiei prin mâncare. Breviarul era de fapt rescrierea unor părți dintr-o lucrare anterioară, Abecedar Hatha Yoga (1973), refuzată de editorii comuniști, publicată postum, în anul 1995.
Afinitatea pentru cultura indiană a fost transmisă probabil de tatăl său, Dumitru Vulcănescu, care a călătorit şi a studiat în India. Acesta era prieten cu Doctor King, un indian practicant al științelor oculte, care se presupune ca l-ar fi inițiat în yoga pe tânărul Ion D. Vulcanescu, în anii ’30.
Licenţiat al Facultăţii de Matematică din Bucureşti, unde l-a avut ca profesor pe Dimitrie Pompeiu, Ion Vulcănescu a obţinut şi licenţa Facultăţii de Filozofie, avându-l ca profesor pe Nae Ionescu, cunoscut pentru simpatiile sale legionare.
Între 1943-1948 a lucrat ca specialist în finanţe – funcţionar superior – în cadrul Ministerului de Finanţe, făcând parte din cercurile de putere de dinaintea perioadei comuniste.
A fost unul dintre inițiatorii organizației anticomuniste „Graiul sângelui”, înființată în 1945. La 30 martie 1949, în urma judecării membrilor organizației, este arestat și condamnat la 25 de ani muncă silnică, fiind eliberat în 1964.
A făcut închisoare de două ori pentru activități anticomuniste: între 1946-1947 și 1948-1964. Au existat zvonuri conform cărora Vulcănescu i-a învățat pe deținuții politici tehnici de yoga și meditație pe care le practicau zilnic pentru a putea face față condițiilor de detenție. El însuși a rezistat aproape doi ani în subteranele închisorii de la Gherla, la două etaje sub pământ, fără aer, lumina zilei și soare, prin credința sa și prin practicarea metodelor de yoga. La ieșirea din închisoare, i se refuză dreptul de a se angaja ca profesor de matematică în orice formă de învățământ, așa că dă meditații la domiciliul elevilor, neavând carte de muncă și nici drept la pensie.
Ulterior, pe lângă cursurile de yoga ținute la Universitatea din București în perioada 1968-1970 și la Institutul de Proiectări în Construcții „Carpați” între anii 1974-1982, Vulcănescu a predat și în privat.
Citește și: Yoghinii adevărați ai României – Ion D. Vulcănescu, o legendă uitată
Aproape toți instructorii ce i-au urmat susțin că au avut o legătură cu el și îl recunosc drept precursor. Printre elevii lui s-au numărat Gregorian Bivolaru și psihologul Irina Holdevici. Conform mai multor relatări, pe lângă yoga postulară, Vulcănescu practica și tehnici tantrice. Se spune că avea puteri terapeutice și că ar fi fost instrumentul vindecării miraculoase a unor personalități ale vremii.
In cartea sa publicată postum „Sunt cel ce sunt” (1996) Vulcănescu definește yoga ca fiind “știința, arta și tehnica dirijării controlate a gândului”, un ghid veritabil de practică spirituală.
După ce i s-au refuzat cererile de azil politic în SUA si Australia, precum și solicitările de tratament in străinătate, fiind bolnav de insuficiență cardiacă, in dimineata zilei de 8 noiembrie,1991 este adus de urgență la spital unde netratat, moare.
Ion D, Vulcănescu a fost un yoghin autentic, o figură marcantă în istoria yoga din România, care a reușit să păstreze și să transmită practica yoga nealterată, într-o conjunctură nefavorabilă, contribuind la elevarea spirituală a semenilor săi.
Image
Surendranath Goyal (1917 - 2009)
Yoghin din India care a influențat dezvoltarea yoga în România.
Născut la 11 decembrie 1917, vice mareșalul aerului, Goyal, și-a-nceput activitatea în Forțele Aeriene Regale Indiene pe 30 iulie 1938, și s-a retras din activitate în 1968. În ultimii doi ani ai carierei sale militare, ca director al Academiei Naționale de Apărare a Indiei (1966-1968), a introdus Hatha Yoga în programul de pregătire al cadeților. A scris despre yoga, filosofie indiană, arta de a trăi și tehnicile de rejuvenare (kāya kalpa).
A ales sa fie profesor de Yoga, calitate în care a parcurs țările Europei între anii 1973 și 1983, unde a făcut demonstrații, a ținut cursuri, a condus tabere și a prezidat congrese.
În România s-a oprit în anii 1974, 1975, 1976 și 1978. Printre instituțiile care l-au găzduit în București se numără Universitatea - catedra de orientalistică, Institutul de Educație Fizică și Sport și Asociația de Studii Orientale. Printre cele din țară, Institutul Pedagogic din Oradea a arătat cea mai mare deschidere. Dintre profesorii de yoga, a fost mai apropiat de Ion N. Riga, Nineta Crainici și Mario Sorin Vasilescu, iar dintre artiști, poeta Daniela Miga (1917-1999) s-a atașat în mod special de el.
Numit cu drag "Surenji", a fondat două organizații bazate pe voluntariat: World Association for Value Education (WAVE) (Asociația Mondială pentru Educația Valorilor) și Forumul Netaji, precum și o revista dedicată bunei guvernări și valorilor etice - People's Manifest (Manifestul Poporului).
A încetat din viață la 1 martie 2009. La vestea morții sale, Mario Sorin Vasilescu spunea:
„Surenji îți mulțumesc, mult, pentru tot. Grupul Național de Studiu si Practica Yoga îți mulțumește pentru rădăcinile care s-au hrănit și de la tine. Adio? Să fim serioși, Surenji e cu noi”.
Image
Nineta Crainici (1921-2013)
Cântăreața de operă, Nineta Crainici a descoperit în perioada studenției, că respirația corectă poate să vindece cele mai grave boli. Rămasă fără voce în urma unei bronșite, s-a tratat la Viena, unde cel care a vindecat-o nu era medic, ci un profesor de canto, Eduard Rosen. Și în loc de medicamente, acesta i-a prescris respirații derivate din tehnica pranayama.
Așa a început cariera ei de vindecător. Considerând că sănătatea oamenilor este la fel de importantă ca arta, a început să-și aplice experiența în mai multe spitale de pneumologie din țară. Prezentată ca „instructor-cercetător yoga” se concentrează asupra tehnicilor respiratorii (prāṇāyāma) executate în poziții specifice, în marea lor majoritate āsane. A aplicat aceste tehnici de respiratie la 600 de bolnavi TBC și la 120 de cazuri cu tulburări astmatiforme, în colaborare cu medici din București, care i-au susținut activitățile de cercetare științifică.
„Putem să ne vindecăm de o serie de boli, chiar foarte grave, prin simple tehnici de respiraţie. Putem să ne eliberăm de stres, emoţii sau probleme hormonale prin repetarea ritmică a unor sunete. Pare un lucru aproape imposibil! Şi totuşi... ”
Image
Sergiu. Al. George (1922 – 1981)
A fost un filolog și orientalist român. Institutul de Studii Orientale București i-a purtat numele până la dizolvarea sa. La 17 ani începe să învețe sanscrita. În 1941 se înscrie la facultatea de medicina.
În 1947 publică primul său studiu, "Le mythe de l'atman et la genèse de l'absolu dans la pensée indienne" despre absolut, așa cum este surprins în gândirea indiană.
În perioada 1950-1958, lucrează intens în domeniile indianistică, sanscrită, tibetană, filosofie, lingvistică, împreună cu prietenul său, Arion Roșu, publicând articole la Paris si Berlin.
În 1952 este îndepărtat, pe motive politice, din clinica universitară ORL unde era medic și asistent universitar, ceea ce nu-l împiedică să continue cercetările.
Între 1953-1958 devine foniatru al Operei și ajunge la două realizări neobișnuite pentru acea epocă: confecționarea primului stroboscop mecanic românesc pentru investigarea laringelui și redactarea primului tratat de foniatrie.
În 1958 este arestat împreună cu alții, din cauză că citise scrisoarea trimisă de Emil Cioran lui Constantin Noica, autoritățile considerând că scrisoarea este defăimătoare la adresa poporului român și petrece șapte ani la închisoare, din care trei ani în lagărele de muncă forțată din Balta Brăilei. În 1964 este amnistiat împreună cu ceilalți.
În perioada 1971-1973 este lector extern la Facultatea de Limbi Orientale din București - Secția Indologie, ținând un curs de filosofie și civilizație indiană. A tradus "Istoria Indiei" și Bushido , la care lucra împreună cu Nicolae Steinhardt. A avut curajul să abordeze domenii socotite tabu de către autoritățile din acea vreme, traducând texte mistico filozofice ca "Bhagavat -Gita" , „Sankhya karika”, „Tarka samgraha” care erau în total dezacord cu ideologia comunistă.
În 1976 publică lucrarea Limba si gandire in cultura indiană, în care abordează gramatica sanscrita în conexiune cu filosofia limbajului. Ultima sa carte, Arhaic și universal. India in constiinta culturala românească, tratează gandirea simbolica atât in cultura indiană cât și în cea românească.
În 1981 participă la cel mai important eveniment științific al vieții sale: Congresul mondial de indianistică de la Varanasi și susține o dizertație la Universitatea din Delhi, avînd ca temă cele două mari pasiuni științifice ale vieții sale: despre Metafora și despre Panini (invațat, 500 i.Hr., care a structurat gramatica sanscrită)
Pe data de 10 noiembrie 1981, la patru zile de la întoarcerea din India, se stinge din viață
Sursa: Viața românească, Arhiva Biblioteca Bucureștilor, Ezoterism Wikia, Ziarul financiar, Formula As
Vezi aici primele parți ale articolului:
