Retreat-urile moderne sunt la fel de populare ca un brand cool de saltele de yoga. Există azi retreat-uri de yoga posturală, de meditație (vipassana etc.), de post cu apă, retrageri în camera întunecată, dar și retreat-uri cu tematică șamanică, ceremoniale de Ayahuasca, constelații, psihoterapie & spiritualitate, yoga & pilates sau retreat-uri așa-zis laice, cum sunt cele de scriere creativă sau dedicate cultivării unui anumit hobby.
„Retreat-urile spirituale” au devenit un alt bun, deosebit de atractiv, intens “marketizat” și generator de plăcere, profit și faimă – culmea, contrar esenței sale. De multe ori, e un lux să mergi într-un retreat spiritual, mai cu seamă dacă are loc pe o plajă comercială din Asia; dar și la noi în țară poți ajunge să dai 2000 de euro pe 7 zile la munte.
Ce promit o mare parte din retreat-urile de azi?
Relaxare, o atmosferă liniștită, locație superbă, mese savuroase, plimbări în natură sau diverse experiențe senzoriale aparte, clase de yoga (sau un “amestec de yoga și pilates”), uneori ateliere de cosmetică, masaje, sesiuni în piscină și ciubăr. Și desigur, "meditații ghidate".(se stie deja ca acest tip de meditatie elimina retragerea simturilor -pratyahara- un element esential in practica meditatiei autentice)
Pentru o persoană care caută un concediu altfel sau relaxare, „încărcarea bateriilor”, acestea sunt perfecte. Cazare de obicei în natură, mese gustoase și diverse practici de relaxare, socializare și entertainment (cântec, dans etc.). Problema apare când se confundă scopul sau esența acestora – fie de organizatori sau de participanți.
Pe calea cunoașterii de sine, indiferent de tradiția spirituală la care aderă un aspirant sau discipol, una dintre virtuțile de căpătâi este onestitatea – mână în mână cu smerenia sau cu simplitatea. Este fundamental greșit să vorbești despre elevare spirituală sau conștientizare a ființei atunci când promovezi în esență, un alt soi de consumerism. Nu e nimic greșit în a merge în astfel de retrageri, doar că ele esențial nu sunt “retrageri”. Sunt de fapt turism pseudospiritual cel mult care aruncă practicantul mai mult în bezna ignoranţei.
Un scurt istoric al retreat-urilor
“Retreat-urile” există de milenii, dar în forma lor cunoscută de azi, ele au luat naștere cu precădere la final de secol IXI și ulterior odată cu mișcarea hippie în America și cu fenomenul New Age.
În antichitatea hindusă, dar și europeană, locurile de retragere, ermitaj sau sihăstrie ofereau călugărilor și asceților ocazia de a se dedica în totalitate practicii spirituale în vederea realizării Lui Dumnezeu. Acestea erau peșterile, pădurile, deșertul sau jungla, în funcție de zonă. De exemplu, în secolele III și IV, Părinții deșertului din pustia Egiptului se retrăgeau pentru a practica rugăciunea și meditația. Înțelepții și savanții din tradițiile religioase budiste, hinduse și din alte regiuni orientale, petreceau ani îndelungați în meditație solitară în peșteri și pustietăți.
Concomitent, mănăstirile sau ashram-urile ofereau căutătorilor care nu erau pregătiți pentru pustnicie sau alegeau o altă cale față de cea pur ascetică, locuri de retragere pentru a practica intensiv meditația și contemplația și în plus, de a asimila învățătura sacră sub îndrumarea unui învățător.
În 1968, trupa The Beatles a călătorit la Rishikesh pentru a participa la un curs de pregătire pentru meditația transcendentală la ashram-ul lui Maharishi Mahesh Yogi. Vizita a stârnit un larg interes occidental pentru spiritualitatea indiană și i-a determinat pe mulți occidentali să călătorească în India, sperând să găsească yoga autentică în ashram-uri din locuri precum Rishikesh. Această mișcare a condus la crearea multor școli de yoga care oferă formare profesorilor și promovarea Indiei ca „centru de turism yoga” de către Ministerul Indian al Turismului.
Mai înainte de acest eveniment, în secolul XVI, iezuiții au început să promoveze “retragerea” ca exercițiu religios pentru clerici și laici. Exercițiile spirituale ale lui Ignațiu de Loyola au oferit un program structurat de autoexaminare de 30 de zile, care putea fi realizat fie în timpul șederii într-o comunitate religioasă, fie adaptat vieții de zi cu zi. Până în secolul al XVII-lea, iezuiții înființaseră prima casă de retragere pentru femei, unde oaspeții combinau rugăciunea și reflecția cu treburile casnice, împărtășind viața minimalistă a călugărilor și călugărițelor. Renunțând la responsabilitățile lor obișnuite, precum și la statutul și privilegiile lor în lumea largă, cei aflați în retragere sperau să se apropie mai mult de divin.
Începând cu 1898, Centrul Iezuit de Retragere este prima și cea mai longevivă locație din Statele Unite care oferă retrageri atât pentru laici, cât și pentru preoți și călugări.
Cum alegi un retreat spiritual?
Totul pornește de la intenția aspirantului, de la căutarea și râvna sa. Dacă dorința este una mai curând lumească – fie de relaxare, de deconectare de ritmul vieții urbane, de un concediu altfel, de a scăpa (temporar) de suferință sau griji sau de a învăța noi tehnici și metode care să adauge un layer “spiritual” personalității, atunci prea puțin importă ce alegi. Oriunde în natură și câteva sesiuni de meditații ghidate, piscină, yoga cu alpaca sau serate de cântece și dans, pot servi acestui obiectiv.
Dacă intenția este una de auto-cunoaștere, de aprofundare a unei anumite învățături sacre, de dedicare mai intensă practicii meditației, contemplării, introspecției, atunci este esențial cine ține retreat-ul (învățătorul) și învățătura transmisă. Discernământul și sinceritatea îi vor spune căutătorului dacă alege cu adevărat o retragere care să îl apropie de esență sau alege o altă formă de entertainment.
Spre deosebire de un retreat la modă, o retragere autentică va pune întotdeauna accent pe practica interioară – pe meditație, introspecție, contemplare și asimilarea învățăturii sacre într-o manieră canonică, ținându-se cont de linia de transmitere a învățăturii. Orice altceva este secundar – cazarea, mesele, workshop-urile adiacente. E ok să existe, desigur, însă esența este învățătura și accentul pus pe conștientizare, awareness, experimentarea profunzimii ființiale.
Retragerea este motivată de ego, escapism sau conștientizare?
Deosebit de importantă este atitudinea interioară a aspirantului, motivația lui sinceră. Retragerea se realizează într-o atitudine de smerenie, de recunoștință pentru învățătura accesată și aspirație neîncetată către auto-cunoaștere profundă.
Natura mentalului este de regulă, una materialistă – el e atașat de obiectele și experiențele lumii. Dacă acestea îi sunt luate, își găsește atașament în obiectele de natură spirituală – moksha, atingerea diverselor stări de conștiință etc.
De aceea, o retragere spirituală autentică vine cu un anumit disconfort, provoacă mentalul aspirantului. E util ca așteptările să fie setate corect sau dacă e posibil, prin practica meditației, ele să cadă de la sine. Altfel, retragerea va fi o continuare a goanei după ceva – nu după statut social, faimă sau bani, ci după realizare spirituală, eliberare instantanee sau anumite viziuni sau experiențe.
E de dorit, atunci când ne pregătim să mergem într-o retragere pentru a ne dedica practicii zilnice mai intens, să avem o minimă pregătire înainte, un fel de curăție în intențiile noastre. Să ne cercetăm sincer aspirația și să căutăm să o îndreptăm către Divin, ca retragerea să fie pentru El, nu pentru ce am putea noi obține de pe urma ei.
Fiecare dintre noi, prin alegerile pe care le facem și prin atitudinea interioară din care facem toate lucrurile, imprimăm acelor lucruri un caracter mundan sau sfânt, îi inspirăm pe cei din jurul spre decență sau spre opusul ei și încurajăm consumerismul steril și văduvitor de spirit sau onorăm învățătura spirituală și ne străduim să producem în noi o transformare reală într-o direcție benefică – una a deschiderii inimii, a simplității și smereniei.
Adevărata retragere nu ține esențial de un loc anume, ci este o stare de profundă de devoțiune față de Divinitate, uitare de sine și trăire neîncetată a dorului de Dumnezeu și a grației sale în viața de zi cu zi. Orice loc poate deveni un retreat și în orice moment al zilei ne putem retrage în interior, urmând practica cu simplitate, dedicare și recunoștință - cu condiția să avem ghidare corectă în practica retragerii interioare.
Surse: idler.co.uk, jesuitretreatcenter.org, wisdomlib.org, photos unsplash.com.
