Practicanții Yoga de azi sunt familiarizați cu Yoga cu 8 ramuri, sistematizată de Patanjali în Yoga Sutras. La finalul secolului IXI aṣṭānga-yoga a cunoscut o reînviere și a fost popularizată intens și în Occident. Înainte de secolul IXI, Patanjala-yoga nu era cu nimic mai renumită decât yoga celor șase ramuri (ṣaḍanga yoga), a cărei formulare o găsim în scripturile tantrice clasice (șivaism, vaishvana, budism).
Cele șase ramuri ale sistemul de Yoga tantrică sunt (nu neapărat în această ordine):
Pranayama – prelungirea și reglarea respirației;
Pratyahara – retragerea energiei simțurilor de la obiectele exterioare și completa identificare cu obiectul contemplației;
Dharana – practica meditativă de vizualizare a realităților fundamentale;
Tarka – discernământul între ceea ce este necesar să fie ținut aproape (upādeya) și ceea ce e necesar să fie abandonat (heya);
Dhyana – contemplare atentă a obiectului ultim (Divinitatea);
Samadhi – absorbția spontană în Divin ca urmare a practicii concentrării susținute.
Aceleași șase ramuri sunt regăsite și în Maitri Upanișad, care se consideră a fi sursa cea mai veche pentru sistemul ṣaḍanga yoga.
Saḍanga yoga este detaliată în principala sursă scripturală a șivaismului kashmirian, Mālinīvijayottara-tantra („Scriptura Supremă despre Victoria lui Mālinī”, sec. IXI – X), un text aparținând tantrelor Bhairava (non-duale) ce prezintă o sinteză profundă de metafizică, ritual și practică yoghină.
Citește și: malini-nyasa-practica-venerarii-zeitei-alfabetului-trika
Spre deosebire de Patanjala-yoga, sistemul șivait este teist și se distinge prin includerea ramurii Tarka / sat-tarka în vederea atingerii eliberării ultime. Cele două concepte nu lipsesc cu desăvârșire din Yoga Sutras, însă ele au o importanță secundară – Isvara (Divinitatea) este opțională în sistemul lui Patanjali, iar judecata discriminatorie (viveka), deși admisă indirect ca mijloc de eliberare, nu este considerată un element auxiliar.
Atât Patanjali în Yoga Sutras cât și Mālinīvijayottara-tantra evocă practici prin care yoghinul stăpânește fluctuațiile mentalului sau mai bine spus, le aduce la odihnă completă, la încetarea oricărei activități. În Mālinīvijayottara-tantra se afirmă că stingerea minții se petrece subit prin intermediul grației Gurului. În acel moment, aspirantul percepe spontan starea de awareness (non-dualitate), starea de dincolo de minte (no-mind / amanaska).
Ramura complet nouă față de cele expuse în Patanjala-yoga (Yama, Niyama, Asana, Pranayama, Pratyahara, Dharana, Dhyana, Samadhi) - Tarka presupune cultivarea discernământului prin practică și rafinarea abilității de a discrimina între ceea ce este esențial și ceea ce este neesențial. În Tantrasara (Esența tantrelor), Abhinavagupta transmite că sat-tarka (discernământul corect) este singura ramură în măsură să conducă la moksha. Ea este Înțelepciunea pură (śuddhavidyā) și se poate rafina prin practici ca: venerarea tantrică (puja), homa, japa, vrata (disciplina, respectarea normelor de moralitate) și yoga.
„Când un aspirant intenționează să își rafineze și să își purifice treptat înțelegerea (realității) pentru a intra într-o realizare experiențială a adevăratei sale naturi, ea folosește un proces de contemplare (bhāvanā-krama) care presupune raționament solid și discernământ (sat-tarka), acces la tradiția autentică (sad-āgama) și instruire de către un profesor al Realității („un profesor adevărat” - satguru).” (Tantrasara)
Cultivarea percepției corecte (sat-tarka) sau rafinarea înțelegerii aparține "mijloacelor puterii" sau căii shaktopaya. Șivaismul kashmirian distinge trei căi prin care aspiranții pot realiza Conștiința supremă: anavopaya, shaktopaya și shambavopaya.
Textele tantrice mai menționează și un al patrulea mijloc / metodă (upaya) și anume anupaya (calea fără cale sau metoda lipsită de metode) – care se bazează în esență pe Grația divină, aspirantul nu trebuie să facă nimic, el este eliberat dintr-odată prin intermediul unei coborâri intense a harului (shaktipata).
Nu este suficientă însă repetarea unei vikalpa eliberatoare, de tipul celor 4 Maha-Vakyas (Prajnanam Brahma–Brahman, Aham Brahmasmi, Tat Tvam Asi, Ayam Atma Brahma) I am That sau Eu sunt Siva. Fără experiența directă, revelatoare, ivită prin intermediul grației unui Maestru veritabil și fără accesul la o tradiție spirituală autentică (sad-āgama), această repetiție nu are nicio valoare, este cel mult auto-hipnoză.
În shaktopaya predomină puterea cunoașterii (Jnana shakti) care presupune un proces (etape – krama) de purificare a percepțiilor și reprezentărilor mentale limitate, eronate până când se atinge armonizarea cu Realitatea ultimă, natura adevărată a lucrurilor. Percepția noastră obișnuită este departe de natura adevărată a lucrurilor, ea reprezintă o distorsiune (de regulă negativistă) a cum sunt lucrurile cu adevărat și asupra a ceea ce suntem în mod esențial. Practicile tantrice revelate în scripturile șivaismului cașmirian conduc aspiranții la recunoașterea directă a esenței divine permanente. Rafinarea percepției duce automat la un proces de contemplare și o înțelegere non-conceptuală, transmentală a Adevărului ultim.
Yama, Niyama și Asana (primele 3 ramuri expuse în Yoga Sutras) nu apar formulate ca ramuri ale sistemului tantric din Mālinīvijayottara-tantra, însă ele sunt importante și sunt incluse în practica yoghină ca fundamente care conduc aspirantul la cele șase ramuri. De pildă, unele texte tantrice, cum este Śāradā-tilaka enumeră nu 10 yama și niyama, cum suntem obișnuiți din Yoga Sutras, ci 20 de norme de conduită.
Yama descrise de Śāradā-tilaka sunt: Ahimsa (non-violența), Satya (rostirea Adevărului), Asteya (integritatea, non-furtul), Brahmacharya (continența), Kripa (compasiunea), Arjava (nevinovăția), Kshama (absența furiei față de agresor), Dhriti (imperturbabilitatea), Mitahara (consumul moderat de mâncare), Shaucha (puritate interioară și exterioară).
Niyama descrise sunt: Tapas (austerități), Santosha (mulțumirea), Astikya (credința în Dharma), Dana (caritatea), Devapujana (venerarea divinității), Siddhanta-shravana (ascultarea învățăturilor din Upanișade și Shastre), Hri (aversiunea față de urmărirea unor scopuri meschine), Mati (discriminarea), Japa (practica recitării mantrei așa cum a fost instruit de Guru) și Homa.
Asanele descrise în Śāradā-tilaka sunt preponderent cele meditative: Padmasana, Swastikasana, Vajrasana, Bhadrasana și Virasana.
Surse: The Yoga of Malinivijayottaratantra – Somadeva Vasudeva; Tantra iluminată - Christopher Wallis; Sarada-tilaka tantra; Tantrasara – Abhinavagupta; © image – Claudiadose.com
