În fiecare iarnă, înainte ca răsăritul să lumineze orizontul, un mic grup de stele își face din nou apariția pe cer. Pentru greci sunt cunoscute drept Pleiadele, pentru maori sunt Matariki, pentru japonezi, Subaru. Pentru alte popoare sunt Cele Șapte Surori, Fetele Apei sau Mamele Primordiale.
Indiferent de numele pe care l-au primit de-a lungul mileniilor, aceste stele au vorbit despre începuturi noi, fertilitatea pământului și renașterea spiritului. Urmărindu-le răsăritul și apusul, oamenii au învățat când să semene și când să culeagă, când începe un nou ciclu al naturii. Pentru marinari au fost un reper pe mare, iar pentru agricultori, un calendar al anotimpurilor. Misticii au recunoscut în ele o poartă către ordinea nevăzută a universului.
Primele mențiuni scrise despre Pleiade apar în astronomia chineză în jurul anului 2357 î.Hr., iar discul ceresc de la Nebra (Germania), realizat cu aproximativ 3600 de ani în urmă, confirmă importanța pe care acest roi stelar o avea deja în Europa preistorică. Totuși, numeroși cercetători consideră că miturile legate de Pleiade sunt cu mult mai vechi (aprox. 100.000), poate printre cele mai timpurii povești păstrate în memoria colectivă a omenirii.
Pleiadele - emanații ale Mamei divine primordiale (Sapta Mātṛkās)
În tradiția yoghină, Pleiadele nu reprezintă doar un spectaculos roi de stele vizibil pe cerul nopții, ci un simbol al transformării conștiinței și al renașterii spirituale. Cunoscute în tradiția hindusă sub numele de Kṛttikā, ele sunt asociate cu Sapta Mātṛkās – Cele Șapte Mame Divine, emanații ale lui Śakti, care întruchipează diferitele puteri creatoare și transformatoare ale universului. În yoga străveche, aceste energii nu sunt privite ca simple personaje mitologice, ci ca forțe vii ale conștiinței care însoțesc aspirantul pe calea realizării de sine. Fiecare Mātṛkā reflectă o etapă a purificării interioare, o putere capabilă să dizolve ignoranța, atașamentele și limitările mentale, revelând treptat natura profundă a ființei.
Asocierea dintre Pleiade și parcursul spiritual nu este întâmplătoare. De-a lungul mileniilor, răsăritul heliacal al roiului stelar a marcat începutul unui nou ciclu al naturii: timpul semănatului, al regenerării și al reînnoirii vieții. Yoga vede în aceste cicluri cosmice o reflecție a propriului proces interior. Așa cum natura renaște după fiecare iarnă, conștiința umană poate renaște prin disciplină spirituală, practică și cunoaștere de sine. Privite din această perspectivă, Kṛttikā devin un simbol al trezirii, amintind că între macrocosmos și microcosmos există o corespondență profundă, iar ritmurile universului se reflectă în ritmurile transformării lăuntrice.
În filosofia tantrică, întregul univers este considerat o manifestare a vibrației primordiale (Śabda), iar Mātṛkā Chakra, alfabetul sacru al fonemelor sanscrite, reprezintă matricea din care emană creația. Cele Șapte Mame sunt expresii ale acestei puteri creatoare, susținând atât ordinea cosmică, cât și evoluția spirituală a ființei umane. Contemplarea Pleiadelor este o invitație la introspecție, la recunoașterea ciclurilor propriei vieți și la redescoperirea luminii interioare care, asemenea stelelor, rămâne mereu prezentă dincolo de întunericul aparent.
Brahmani (shakti a lui Brahma) reprezintă creația și energia sunetului primordial;
Maheshwari (shakti a lui Shiva) simbolizează dizolvarea iluziei și stăpânirea de sine;
Kaumari (shakti a lui Skanda) guvernează energia vitală, tinerețea și direcția;
Vaishnavi (shakti a lui Vishnu) reprezintă susținerea universală, conservarea și devoțiunea;
Varahi: (shakti a lui Varaha) o energie protectoare feroce, adesea legată de eliminarea negativității și a obstacolelor;
Indrani (shakti a lui Indra) reprezintă puterea minții pure și a simțurilor stăpânite;
Chamunda (shakti a lui sau Narasimhi/ forma fioroasă a lui Shiva sau Vishnu) reprezintă distrugătoarea demonilor interiori (ego-ul, lăcomia, ignoranța)
Cele 7 surori în mitologia universală
În Mahabharata, Ursa Mare era formată inițial din șapte Rishi (înțelepți) căsătoriți cu șapte surori numite Krttika, care trăiau fericiți în cerurile nordice. Într-o zi, Agni, zeul focului, a ieșit din flăcările unui Yajna (ceremonie a focului sacru) efectuat de cei șapte Rishi și s-a îndrăgostit de Krttika. Încercând să uite dragostea sa pentru ele, Agni a rătăcit prin pădure, unde a întâlnit-o pe Svaha, steaua Zeta Tauri. Svaha, pentru a cuceri dragostea Zeului, s-a transmutat în șase dintre cele șapte Krttika, deoarece a șaptea, Arundhati, era atât de devotată soțului ei încât era imposibil să o imite. Rishi credeau că soțiile lor i-au trădat, așa că șase dintre cele șapte Krttika au fost repudiate și au fugit, devenind Pleiadele. În Rigveda și în scripturile ulterioare, Krittika sunt asociate cu ritualurile focului (Agnihotra) și purificarea.
În mitologia greacă, Pleiadele erau șapte surori: Maia, Alcyone, Asterope, Celaeno, Taygete, Electra și Merope. Părinții lor au fost Atlas, titanul căruia Zeus i-a poruncit să susțină pământul pe umerii săi și Pleione, protectoarea mitică a marinarilor.
După o întâlnire întâmplătoare cu vânătorul Orion, Pleiadele și mama lor au devenit obiectele urmăririi sale. Pentru a le proteja de avansurile amoroase neobosite ale lui Orion, Zeus le-a transformat într-un stol de porumbei pe care apoi i-a așezat pe ceruri. Se zvonea că Zeus a avut copii cu trei dintre surori și că una din stele s-a îndrăgostit de un muritor și s-a ascuns, motiv pentru care pe cer vedem doar șase stele.
În multe culturi aborigene australiene, Pleiadele sunt un grup de fete tinere și sunt adesea asociate cu ceremonii și povești sacre ale femeilor. Pleiadele sunt, de asemenea, importante ca element al calendarelor și astronomiei aborigene, iar pentru mai multe grupuri, prima lor răsărire în zori marchează începutul iernii.
În tradiția polineziană, Pleiadele sunt Matariki (în limba maori, care înseamnă „ochii zeului” sau „ochi mici”). Tradiția Matariki este deosebit de puternică în Aotearoa, Noua Zeelandă, unde răsăritul heliacal al roiului stelar la sfârșitul lunii iunie sau începutul lunii iulie marchează Anul Nou Maori - un moment de sărbătoare, de comemorare a morților și de prezicere a recoltei anului următor pe baza strălucirii și clarității stelelor individuale ale roiului stelar. În 2022, Matariki a devenit o sărbătoare publică oficială în Noua Zeelandă, prima sărbătoare națională în limba și tradiția maori din istoria țării.
Dincolo de importanța lor astronomică, Pleiadele amintesc că existența se desfășoară în cicluri: apariție și retragere, naștere și transformare, moarte și reînnoire. În aproape toate culturile lumii, ele nu marchează doar timpul ceresc, ci și timpul interior al ființei.
În tradiția yoghină, ele însoțesc aspirantul în procesul de purificare, îl ajută să depășească limitele ego-ului și îl conduc, pas cu pas, către recunoașterea naturii sale profunde.
Surse: Hindu Gods and Goddesses - Harshananda, S. (1982), vedanet.com, yoginiashram.com, westernsydney.edu.au, satyori.com.
