Yoga și Starea de conștiență (awareness) în epoca AI

„Nu mă interesează ce știi, mă interesează ce ești. Cu toate descoperirile și invențiile tale, în ce te-ai transformat? Iluminarea ta este grandioasă — dar ce sunt aceste creaturi ciudate care mișună în lumina electrică pe care ai instalat-o și își închipuie că sunt oameni? Este oare un mare câștig pentru intelectul uman faptul că a devenit mai ascuțit și mai pătrunzător, dacă, în același timp, sufletul uman se atrofiază?” (Sri Aurobindo)

Inteligența artificială, integrată azi în mai toate procesele și activitățile conduse (încă) de om, ia cu asalt și practicile spirituale, pe care își propune să le „revoluționeze”. De la wearables (dispozitive purtabile) biometrice la saltele yoga inteligente, tehnologie VR și tip kinect care analizează modul în care sunt executate asanele și aplicații de meditații ghidate și asistenți virtuali, știința milenară Yoga nu mai are mult până va fi predată live de către roboți.

Sunt numeroși instructori de Yoga, atât în Occident cât și în India care adoptă tehnologiile AI, le promovează sau chiar le susțin prin contribuția la dezvoltarea programelor și aplicațiilor de clase de Yoga asistate AI. Pentru unii este o oportunitate de a-și extinde business-ul, ajungând la mai mulți aspiranți (prin programe și aplicații online), pentru alții – o necesitate implacabilă; dacă tot mai mulți instructori adoptă AI, îl adoptă și ei neavând alt factor de diferențiere și riscând dispariția.

De ce Yoga autentică nu poate fi transmisă de către AI?

Dacă vorbim despre ceea ce înțeleg 99% dintre oameni prin Yoga azi (=yoga posturală, asane), da, ea poate fi predată de către AI și facilitată de tehnologie. Există deja saltele inteligente care măsoară bio-markeri și care direcționează aspirantul spre execuția corectă a asanelor, alături de VR și tehnologie kinect.

Este posibil să înveți un asistent AI o listă a posturilor, secvența de execuție și să îl programezi să direcționeze corect aspirantul în execuția asanelor. Este posibil să înveți un asistent AI să recite din Patanjali, să predea cele opt ramuri Yoga în manieră corectă, să vocalizeze mantre.

E imposibil să înveți un asistent AI să transmită în manieră inițiatică, mistagogică, învățătura sacră yoghină. Fiind un act al conștiinței, acesta presupune transmiterea energiei conștiinței de la un maestru viu către discipol (saṅkrāmana sau darśan). Vezi și De ce Yoga autentică nu poate fi predată online. Cum ar putea vreodată un asistent virtual sau un robot, o mașinărie unsentient (lipsită de conștiință) să transmită energia conștiinței (cit sakti)?

Adopția inteligenței artificiale în practica Yoga amenință cu dispariția instructorii Yoga ce nu predau învățătura în manieră tradițională, pentru care scopul fundamental al practicii este unul spiritual (moksha). Mult mai important decât impactul asupra aspectului lucrativ, adoptarea AI vădește o chestiune esențială legată de sensul eshatologic al practicii – mai putem vorbi despre Yoga autentică, transmisă veritabil în cazul în care ea este predată de AI sau “livrată” preponderent prin intermediul tehnologiei? Se mai poate vorbi despre awareness sau despre accesul la stări de conștiință înalte și în mod fundamental, despre mântuirea omului?

În viziunea materialistă, conștiința este un produs al creierului (byproduct / proprietate emergentă). AI-ul deși nu este încă sentient, conștient, pe măsură ce va fi învățat (trained) prin interacțiunea cu omul se consideră că va dobândi conștiință - va fi capabil să simtă, să aibă emoții și experiențe subiective. Conștiința nu este limitată la anumite capabilități umane, de simțire sau experimentare, nu este ceva creat sau produs de om, ci re-cunoscut, în stări profunde meditative sau contemplative, printr-o practică spirituală canonică. Conștiința este substratul permanent al existenței și scapă limbajului, este dincolo de categoriile de timp, spațiu și cauzalitate. Conștiința poate fi recunoscută doar prin conștiință (starea de awareness) - ceea ce AI-ul nu "posedă" și nu dezvoltă, pentru că nu este ceva de posedat sau dezvoltat.

Instructorii care doar predau asane sunt primii vizați de către AI

Fenomenul este deja prezent în mai multe domenii de activitate: exaltarea în privința adopției AI-ului, întrucât face totul mai eficient, mai rapid și mai puțin costisitor și apoi înlocuirea parțială sau totală a oamenilor de către AI.

În cazul instructorilor Yoga a căror practică este bazată preponderent pe yoga posturală și pe transmiterea de informații, sarcina AI-ului nu este deloc grea – are capacitate maximă de a înmagazina informații și de a le livra în maniera în care este programat, nu obosește, poate ține clase la orice oră, în orice format (fizic / online) și aduce ceea ce omul modern caută – personalizare și eficientizare.

AI-ul poate lua informațiile biologice, fiziologice ale cursantului, iar pe baza lor poate livra o secvență de asane dedicată optimizării unor aspecte fizice și emoționale. O poate face mai rapid decât omul și pentru mai multe persoane într-un timp scurt. Unii instructori deja folosesc AI-ul pentru a-și susține clasele, oferind astfel training modelelor de inteligență artificială.

Unele voci mai lucide, care aleg încă să transmită Yoga în manieră tradițională, live, de la maestru la discipol, printr-un proces inițiatic consideră că, pe măsură ce se generează tot mai mult conținut yoga de slabă calitate cu ajutorul inteligenței artificiale, cererea pentru profesori de yoga veritabili va crește – în special pentru acei profesori care nu doar înțeleg practicile profunde, ci oferă și acces direct la ele, transmitere autentică.

Se poate ca infiltrarea AI-ului în practica spirituală să trezească în anumiți practicanți întrebarea fundamentală cu privire la ce reprezintă Yoga, în esență: ce anume ne validează condiția umană? Cu ce diferă Yoga predată de AI de Yoga predată de o ființă umană, de un maestru? Sau nu; se poate ca somnul să fie și mai dulce, la confortul călduț pe care tehnologia îl aduce în viața omului modern.

„A fost oare viața dintotdeauna atât de banală, atât de vulgară, atât de lipsită de iubire, atât de palidă și stângace, așa cum au făcut-o europenii? Acest confort bine orânduit mă apasă; această perfecțiune a mașinăriilor nu-i îngăduie sufletului să-și amintească faptul că el însuși nu este o mașină. Oare acesta este, așadar, sfârșitul lungului drum al civilizației umane – această sinucidere spirituală, această tăcută pietrificare a sufletului în materie? (...) Ce faliment! Ce sărăcire a unor lucruri care erau bogate și nobile!” (Sri Aurobindo)

Yoga - o știință a transformării interioare, nu un instrument de augmentare a corpului și minții

Practicile spirituale ancestrale – yoga hindusă, tibetană, budismul zen sunt văzute de către promotorii AI-ului (postumaniști) drept tehnologie de inginerie a ființei umane în vederea transcenderii a ceea ce este uman – depășirea tuturor limitărilor condiției umane, îmbunătățirea supremă.

Regretabil, aceștia iau forma (o parte din ea) și ratează fondul. Entuziasmați de exactitatea și rigurozitatea unor practici străvechi și potențialul de realizare superioară, fac abstracție de esența practicii – aceea de transformare interioară, nu devenire exterioară.

Rishi din antichitatea hindusă, Buddha, înțelepții și asceții Orientului nu căutau ca prin practica lor să devină cyborgi (vezi the Cyborg Buddha project) sau să își transfere mintea unei mașinării. Ei nu urmăreau sănătatea perfectă, longevitatea, lipsa oricăror boli și capacități cognitive și fizice îmbunătățite (super puteri), așa cum descrie manifestul transumanist.

Practicile spirituale autentice au avut dintotdeauna menirea nobilă, idealul înălțător de auto-cunoaștere profundă și realizare a naturii esențiale, permanent prezentă. Nu s-a căutat înlocuirea sau depășirea omului, a umanului din om – ci a condiționărilor mentale care ocultează natura primordială. Yoghinii nu meditau pentru a obține siddhis (super puteri), ci pentru a realiza profunzimile ființiiale și pentru recunoaștere directă.

Transumaniștii care azi folosesc practicile ancestrale yoghine pentru a-și susține proiectul de îndumnezeire sunt în fapt ucigașii acestor practici spirituale. În materialismul lor perfid și galopant, pervertesc practicile autentice și promovează o formă instrumentalizată pentru a obține beneficii lumești – perfecțiune corporală, mintală, longevitate, puteri etc. Cu timpul, omul crede că meditația sau tehnicile de vizualizare pentru realizarea unor astfel de obiective există. Desacralizarea practicilor spirituale autentice este un fenomen general prezent în modernitate, amplificat cu atât mai mult de folosirea fără discernământ a tehnologiei în viața noastră.

Yoga nu caută și nu promovează perfecțiunea (perfecționarea), un deziderat al ego-ului limitat, materialist; prin Yoga perfecțiunea se dezvăluie ca un dat înscris în ființa umană, ocultat de multiple straturi de condiționări, samskaras și vrittis (tendințe) care se dizolvă doar printr-o practică spirituală realizată corect, cu devotament și îndrumare corespunzătoare.

Următorii ani sunt o provocare pentru toate ființele umane, dar mai cu seamă pentru cei care nu au (încă) o ancoră stabilă, fermă, care să îi ajute să navigheze în oceanul haotic, artificial și confuzant, amplificat de intruziunea tehnologiei. Această ancoră este sinele profund, revelat prin practica meditației efectuată canonic, inițiatic. Ceea ce AI-ul nu poate preda, livra sau transmite nici azi, nici în viitor. Pentru că nu este sentient, nu are și nu poate avea acces la Conștiința supremă, nu poate fi inițiat și nici nu se poate discuta de moksha în cazul său.

Sub dictonul "AI nu înlocuiește predarea Yoga, ci o îmbunătățește", vom vedea tot soiul de hibridizări și denaturări ale practicilor străvechi în viitorul apropiat. Se vor "diferenția" cei care vor urma o practică autentică, ce este esențialmente una interioară, nu bazată pe exterior (tehnologie sau nu). Merită să ne amintim că Yoga, în mod tradițional, a fost și este o practică dedicată umanității (seva), elevării conștiinței umane prin realizarea apartenenței la creatorul suprem. Yoga nu e o "vacă de muls" (cash cow) de către antreprenorii de ocazie, tehno-entuziaști și practicanți tranumaniști.