Skip to main content
Cum deosebim un Guru de alți învățători spirituali

 

Guru, este un titlu folosit eronat și inadecvat de majoritatea oamenilor, mult prea des. Din ignoranță, cu precădere in cultura vestică, mulți învățători ai tradiției estice sunt confundați cu un guru.  Un Guru este o ființă eliberată, care a atins moksa, care ne poate facilita accesul la cunoașterea spirituală, care ne trezește din ignoranță și ne arată calea.  În timp ce un Guru este un învățător, nu orice învățător este un Guru.

 Sanscrita este, probabil, singura limbă care are un vocabular atât de rafinat încât poate distinge diferitele tipuri de învățător, în funcție de nivelurile de cunoaștere și specializare pe care le au și definește foarte clar ce înseamnă un Guru.

 Adhyapak este învățătorul care ghidează și oferă informații.

Pentru a înțelege ce înseamnă cuvântul adhyāpaka, în sanscrită, trebuie să cunoaștem rădăcina cuvintelor din care este derivat acest cuvânt.

  • Adhyapak, adhyāpaka este cel care predă.
  • Adhyāpana înseamnă pedagogie, a preda sau a instrui dar nu așa cum înțelegem în mod uzual, ci să ajutăm, să îndrumăm pe cineva care caută adevărata cunoaștere.
  • Adhyayana înseamnă învățare, citire sau studiu.

Așadar, în sanscrită, un învățător este numit adhyāpaka cel a cărui unică activitate nu este doar să predea, să predice, să instruiască sau să sfătuiască, ci să ghideze, să ajute sau să faciliteze aspirantul să dobândească adevărata cunoaștere prin transcenderea limitărilor instrumentelor prin care cineva învață. Aceasta a fost misiunea adevăratei educații străvechi hinduse.

În prezent, în India, apelativul adhyāpaka este folosit pentru profesorii care predau în școli.

 

Upadhyaya, termen găsit și în inscripțiile antice, sub denumirea de 'Gurukul Acharya' .

Sistemul de educație „Gurukul” este simbolul stilului indian de învățare. Practic, un gurukul este o școală în care elevii trăiesc împreună cu mentorii lor și primesc educație, valori morale și abilități de viață sub îndrumarea lor. Acest proces de învățare este practicat încă de la vârste fragede în India.  Diferența de bază dintre gurukul și școala modernă este că educația gurukul constă în întregime din Vede, mitologie, literatură și tir cu arcul, iar educația modernă include o varietate de materii exacte, precum știință, matematică, engleză etc.  În prezent este apelativul folosit pentru un învățător care predă o parte din Vede (scripturi hinduse) și prin acest mod își câștigă existența. În India, este un termen folosit și pentru femeile care predau.

  Acharya

În hinduism, acharya este un titlu ce se acordă celor din casta brahminilor, din care fac parte preoții, călugării sau profesorii de spiritualitate, care predau scripturile antice, Vedele, dar care și practică ceea ce predau. În textele indiene, brahmin se referă și la calitățile personale, la cineva care este bun și plin de virtuți.

Există cinci tipuri de acharya, clasificați după specializarea în diferite shastre -  scripturile sacre ale hinduismului, care variază ca număr și tip, în funcție de tradiție.

 

  1. Adi Sankaracharya

A popularizat învățăturile sistemului advaita (nondual) din Vedanta învățat de la guru-ul său, Gaudapada. Învățătura sa se bazează pe unitatea atman-brahman, unde atman este spiritul individual care este de aceeași natură și substanță cu spiritul universal sau Brahman – Dumnezeu. Este fondatorul ordinului monastic Dashanami, a călugărilor retrași din viața mundană, numiți Swami.

A pus bazele tradiției spirituale Shanmata, prin care credincioșii pot să înțeleagă că prin toate formele religioase se manifestă același Dumnezeu-Brahman, astfel încât nu poate să existe o cale superioară față de alta, realizarea spirituală fiind desemnată de unirea cu Brahman - Dumnezeu. Indiferent de formă sau de zeitatea adorată, credinciosul ajunge la același Dumnezeu.

 

  1. Ramanujacharya

Cunoscut ca principal susținător al subșcolii Vishishtadvaita din Vedānta, învățăturile lui s-au bazat pe ideea de non-dualism. Aceasta înseamnă că există o unitate fundamentală care stă la baza întregii existențe, dar această unitate este definită de diferență. Cu alte cuvinte, există atât unitate, cât și diversitate în univers.

 

  1. Madhvacharya

Învățăturile lui sunt construite pe premisa că există o diferență fundamentală între Atman (sufletul individual) și Brahman (realitatea ultimă, Dumnezeu Vishnu), acestea sunt două realități diferite neschimbabile, cu sufletul individual dependent de Brahman, niciodată identice. Este o filozofie duală, dvaita.

 

  1. Nimbarkacharya

A pus bazele filosofiei Bhedbheda, dualitate și nondualitate în același timp, sau non-dualism dualist. Potrivit acesteia, există trei categorii de existență și anume Isvara (Dumnezeu, Ființă Divină); cit (jiva, sufletul individual) și acit (materia fără viață).

 

  1. Vallabhacharya.

A propus Sudhadvaita Vedanta (non-dualismul pur) și o filozofie numită Pustimarga (Calea Grației), care susținea că Brahman este identificat cu Sri Krishna, caracterizat prin Sat (Ființă), Cit (Conștiință) și Ananda (Beatitudine), iar mântuirea se obține prin dragostea adâncă față de Dumnezeu.

 

  Pandit

Cel care are cunoștințe de specialitate, învățător în orice domeniu de cunoaștere din hinduism, în special în scripturile vedice, dharma sau filozofia hindusă; în literatura epocii coloniale, termenul este derivat din sanscrită pandita, care înseamnă „un om învăţat sau savant”.  

Acesta îndrumă discipolul să privească în interior și să înțeleagă natura sinelui.

 

   Dhrishta

Este învățătorul care are o vedere vizionară asupra unui subiect și își instruiește discipolul să discearnă natura exterioară a lucrurilor.  

 

Guru

Este o ființă evoluată și iluminată, care își împărtășește cu ușurință înțelepciunea fără a fi remunerat și astfel, învățătura sa nu este coruptă de lăcomie sau ego. Este capabil să trezească înțelepciunea din noi, conducându-ne de la întuneric la lumină. Relația dintre Guru și discipol celebrează cea mai înaltă formă de interacțiune umană cu Dumnezeu.

 Una dintre regulile universului este că, ceea ce căutăm, ne caută pe noi. Așa este și relația dintre Guru și discipol. Un Guru își așteaptă adevăratul căutător și numai un căutător sincer va găsi un adevărat Guru.  Cel care caută va găsi un Guru adevărat, doar atunci când va fi pregătit și va începe să se întrebe ce caută de fapt în această lume și care este scopul său în viață. Un Guru facilitează trezirea spirituală și doar o ființă trezită poate evolua și dobândi înțelepciune. Înțelepciunea nu poate fi dăruită, moștenită sau cumpărată. Înțelepciunea poate fi doar realizată.

Guru Nanak spunea că fără un guru adevărat, nu îl vom putea cunoaște pe Dumnezeu. Guru este vocea lui Dumnezeu, adevărata sursă de cunoaștere și mântuire, care arată, fără nicio discriminare, calea adevărului și a iluminării.

 

Image

 

Surse: tejash.me, hindupedia.com, collinsdictionary.com, gdnlife.com

Material susținut de
Image

Comenteaza cu Facebook