Teozofia înseamnă „Înțelepciune Divină” („theos”=Dumnezeu, divinul; „sophia”= înțelepciune, greaca veche) fiind cunoscută ca filozofie ezoterică, știință ocultă sau doctrină secretă, este un sistem filosofic-religios panteist, potrivit căruia Dumnezeu este imanent.
Prin misiunea sa, Blavatsky a schimbat radical spiritualitatea modernă, iar Societatea Teozofică pe care a fondat-o a reprezentat prima punte între spiritualitatea orientală și lumea occidentală.
Pe lângă învățături despre principii fundamentale precum karma, reîncarnarea și unitate, Blavatsky a prezentat lumii anumite învățături spirituale ezoterice care nu fuseseră niciodată transmise publicului în mod clar sau direct, cum ar fi cele despre originea, natura și viitorul Pământului și al umanității (inclusiv lanțurile planetare, rasele rădăcină etc.), Atlantida și Lemuria, explicații detaliate despre starea de apoi și ce se întâmplă între moarte și renaștere, cele șapte corpuri subtile ale ființei umane, natura reală și sistemul evoluției și nașterea, originile și structura Universului.
Helena Blavatsky nu a inventat termenul „teosofie”, ci l-a reactivat și revalorizat. Cuvântul fusese folosit cu secole înainte, în special de neoplatonici (sec. III–V), filozofi precum Plotin, Porfiriu, sau Proclos vorbeau despre un tip de cunoaștere mistică a divinului, accesibilă prin contemplare, purificare interioară și experiență spirituală. Ei considerau că adevărata înțelepciune vine nu prin rațiune, ci prin unire cu Principiul Divin.
Termenul a fost folosit si în Evul Mediu și Renaștere de gânditori precum Jacob Böhme (sec. XVII), un cizmar german mistic care a vorbit despre revelații directe ale divinului și a fost numit „teosof”.
Blavatsky a ales termenul „teosofie” tocmai pentru că el avea deja o rezonanță istorică și spirituală profundă, fiind asociat cu mari mistici și filozofi ai lumii. Astfel, s-a așezat într-o tradiție universală a cunoașterii divine directe, pe care a dorit să o revalorifice în epoca modernă.
Născută în 1831, Ekaterinoslav (Imperiul Rus, acum Dnipropetrovsk, Ucraina), într-o familie aristocratică, Helena Petrovna Hahn (numele de fată) a beneficiat de o educație aleasă pentru o femeie a epocii: a învățat limbi străine, muzică, filozofie, religie. Încă din adolescență, manifesta interes pentru fenomene paranormale și mistice.
După fuga dintr-o căsătorie aranjată la vârsta de 17 ani, Helena Blavatsky a petrecut aproape 20 de ani călătorind în întreaga lume. A vizitat Orientul Mijlociu, Egipt, Grecia, India, Tibet, dar și America de Nord, Mexic, America de Sud și Europa.
A susținut că a căutat și întâlnit inițiați, maeștri spirituali și magicieni locali, iar în Tibet ar fi fost instruită de Maeștrii Morya și Koot Hoomi. A învățat limba ezoterică Senzar și a tradus texte antice păstrate de călugări tibetani.
Citește și: 30-de-lectii-de-viata-oferite-de-marii-maestri-spirituali-ai-lumii
Relatările despre aceste călătorii sunt în mare parte neconfirmate documentar, dar ele stau la baza mitologiei teozofice și a autorității spirituale pe care și-a construit-o.
Helena Blavatsky susține că l-a cunoscut pe Maestrul Morya în 1851, la Londra, în timpul unei parade, recunoscându-l ca fiind figura care îi apăruse în viziunile din copilărie. Morya i-ar fi spus că are o misiune spirituală importantă și că trebuie să călătorească în Tibet pentru a fi inițiată. După această întâlnire, Blavatsky ar fi păstrat legătura cu el prin mesaje telepatice și scrisori.
Deși există versiuni contradictorii privind locul exact al întâlnirii, acest moment marchează începutul misiunii ei teozofice și relația cu Maeștrii Spirituali.
În urma șederii în Tibet, Blavatsky a susținut că a primit misiunea de a demonstra că fenomenele spiritiștilor sunt reale, dar a respins ideea că mediumul comunica cu spiritele morților. Ea susținea că entitățile contactate erau de fapt „cochilii” energetice ale celor decedați.
Călătorind prin Grecia, l-a întâlnit pe Maestrul Hilarion, apoi s-a îmbarcat spre Egipt, dar vasul său a explodat, însă Blavatsky a fost una dintre puținii supraviețuitori. Ajunsă în Cairo, a fondat o societate împreună cu Emma Cutting, dar a închis-o rapid din cauza fraudelor. Aici l-a cunoscut și pe Serapis Bey, alt maestru ascensionat.
Ulterior, Blavatsky a călătorit prin Siria, Palestina și Liban, unde a întâlnit adepți ai religiei druze. În această perioadă, călătoriile ei au fost parțial confirmate de scriitoarea Lidia Pashkova. A revenit în Odessa în 1872, apoi a plecat spre București și Paris.
În 1873, la instrucțiunile lui Morya, a ajuns la New York, unde a trăit modest, câștigând din cusut și grafică. A fost intervievată de ziarul The Sun, menționând pentru prima dată public că fusese în Tibet. După moartea tatălui său, a moștenit averea și s-a mutat într-un hotel luxos.
În 1874, s-a căsătorit cu Mikheil Betaneli, dar refuzând consumarea căsătoriei, acesta a cerut divorțul – căsătoria a fost considerată bigamie, deoarece soțul ei legal era încă în viață.
Helena Blavatsky îl întâlnește pe Henry Olcott în 1874, iar alături de el și William Q. Judge fondează în 1875 Societatea Teozofică, promovează în lucrarea Isis Unveiled ideea unei religii primordiale universale, se mută în India unde susține spiritualitatea orientală, intră în contact cu Maeștrii Înțelepciunii și rămâne o figură esențială a ezoterismului modern.
În 1880, Helena Blavatsky si Henry Olcott se convertesc oficial la budism în Ceylon, fiind printre primii occidentali care au făcut acest gest.
Fosta colaboratoare Emma Coulomb o acuză public pe Blavatsky de fraudă spirituală, provocând un scandal internațional care afectează reputația Societății Teozofice, însă Blavatsky rămâne populară în India, iar mișcarea supraviețuiește.
În 1885, din cauza sănătății precare, Blavatsky părăsește India și se stabilește în Europa, unde lucrează la cartea The Secret Doctrine.
În decembrie 1885, Society for Psychical Research (SPR) publică Raportul Hodgson, care o acuză pe Blavatsky de fraudă și spionaj rusesc, bazându-se în mare parte pe afirmațiile familiei Coulomb. În 1986, SPR retractează parțial raportul, recunoscând erori metodologice.
Stabilită ulterior în Belgia, apoi la Londra (1887), Blavatsky fondează Blavatsky Lodge, concurentă cu loja condusă de Sinnett. Aici l-a primit și pe Mahatma Gandhi, care a devenit membru asociat. L-a cunoscut și pe poetul W. B. Yeats.
În 1888, creează Secțiunea Ezoterică a Societății, aflată sub controlul ei direct, destinată adevăraților inițiați, punând accentul pe filozofia teosofică și nu pe fenomene oculte.
Data de 8 mai 1891 este comemorată de teosofi ca Ziua Lotusului Alb, ziua morții Helenei Blavatsky.
Surse: blavatskytheosophy.com, britannica.com, wikipedia
