„Ca un act de devoțiune divină, fie ca toți să contemple lotusul inimii lui Abhinava Gupta, floarea sa deschisă de Lumina care cade din razele Soarelui - adică, contracția sa alungată pentru totdeauna de înțelepciunea care coboară de la picioarele celui care iluminează, maestrul meu, Śambhunātha.”
S-a scris mult despre geniul și opera remarcabilă a învățatului ilustru, Guru desăvârșit, vizionar și polimat, Abhinavagupta. Cine este Abhinavagupta e în sine o lucrare de sine-stătătoare, ce implică ani de studiu și dedicare. Născut acum 1075 de ani, în valea Cașmirului, acel paradis minunat, „unde toată lumea este fie poet, fie savant, unde chiar și războinicii sunt elocvenți, unde femeile sunt remarcabile prin strălucirea lunii și mersul fermecător”, în urma uniunii mistice dintre părinții săi care și-au propus să conceapă un suflet desăvârșit, printr-un ritual secret Kaula, Abhinavagupta este considerat o încarnare a divinității Supreme. Poetul Madhuraja a afirmat că acesta este încarnarea lui Bhairava Natha Siva, în timp ce Swami Lakshmanjoo l-a considerat mândria Cașmirului și cea mai înaltă autoritate a filosofiei șivaite și tantrice. Se consideră că Abhinavagupta este yoginī-bhū, ”născut dintr-o yoginī”, și este astfel posesorul unei capacități speciale în vederea eliberării supreme.
Citește și: abhinavagupta-misticul-indian-care-atins-desavarsirea-yoghina
Spirit original și vizionar, prin lucrările lui a influențat și a format paradigmele teoretice ale multor domenii științifice și literare, precum estetica, literatura, filosofia, dramaturgia, muzicologia și Tantra. Abhinava a sintetizat sistemul filosofic și practica tantrismului hindus. Scrierile sale reprezintă unele dintre cele mai rafinate reflecții ale gândirii filosofico-religioase ale Indiei. El a insuflat noi înțelesuri în filosofia șivaită, care peste 1000 de ani a ajuns să fie cunoscută ca șivaismul cașmirian.
În peste 40 de lucrări (unii cercetători menționează 44, Mark Dyczkowski menționează peste 60 de lucrări) de o complexitate și varietate impresionantă, Abhinavagupta elaborează comentarii ale scripturilor și scrierilor străvechi – despre tantra, strotra (imnuri devoționale), vivarana (analize epistemologice), manuale despre practici ritualice, elucidări ale unor concepte și practici cunoscute, texte critice și comentarii asupra poeziei, dramaturgiei și esteticii.
Educația lui eclectică nu cunoaște rival. Pe durata vieții sale a avut peste 19 învățători și maeștri renumiți, care l-au luminat în măiestrirea variilor domenii de cunoaștere – de la gramatică și logică, la filosofie budistă, ritual tantric, practici meditative, artă, muzică și estetică. La peste 1000 de ani de la nașterea sa, este recunoscut ca unul dintre cei mai luminați filosofi, scriitori și esteticieni ai lumii, Maestru desăvârșit, un geniu și unul dintre cei mai mari savanți al culturi hinduse.
Un gânditor original, el a zdruncinat credința care punea accentul pe restricțiile ce țineau de castă, culoare, gen și credință, în relație cu practica spirituală. Abhinavagupta a respins ideea conform căreia revelația spirituală este posibilă doar într-un context pur monastic, ascetic, contestând norma că cei care duc o viață în lume, de familie trebuie să aștepte până la finalul vieții (vana-prastha) pentru a se putea apleca deplin asupra năzuințelor spirituale.
El spunea astfel într-unul din versurile de final ale Parmarthasara:
„O, devoții mei! Pe această cale a Supremului Bhairava, oricine va face un pas cu o dorință pură, indiferent dacă acea dorință este slabă sau intensă; nu contează dacă este din casta brahmanilor, dacă este un măturător, dacă este un proscris sau dacă este un nimeni; el devine UNA cu Para-Bhairava.”
Ideile exprimate de Abhinavagupta au fost radicale pentru timpul său, însă dat fiind că s-a exprimat de la nivelul cel mai înalt al experienței spirituale directe, nimeni nu a fost capabil să îl contrazică. Filosofia hindusă este intrinsec legată de experiența directă (anubhava). Viziunea spirituală este precursorul unui sistem filosofic. Pentru Abhinavagupta, capacitatea sa de a elucida principiile filosofiei tantrice rezidă în percepția sa (drsti) obținută în urma practicii spirituale (sadhana). Astfel, experiența directă formează apogeul celor trei mijloace ale cunoașterii corecte (pramāṇa), a cărei bază o reprezintă scriptura (āgama) și cuvântul Gurului.
Biografia intelectuală a lui Abhinava este expusă sumar, de el, la începutul cărții Ishwar Pratyabhigya Vivritivimarshini: „M-am purificat prin îmbăierea deplină în studiul gramaticii, încă din copilărie. Deîndată ce rădăcinile raționamentului corect s-au împrăștiat în adâncul minții mele, florile viveka au înflorit în înțelepciune. Deja adoram Divinitatea din inima mea. Dar acum, bucurându-mă de vinul prieteniei asemănător ambroziei, la vârsta maturității m-am relaxat. Acum este timpul potrivit să mă odihnesc în companiei acestei doamne carismatice. Iar numele acestei doamne este un discurs asupra naturii non-duale a Sinelui. În compania ei mă relaxez.”
Dintre numeroșii săi învățători, cinci ies în evidență. Primul dintre aceștia este Lakṣmanagupta, discipol al lui Utpaladeva din linia veneratului Somānanda, autorul lucrării Śivadṛṣṭi și inițiat al liniei de practică Tryambaka. De la Lakṣmanagupta, Abhinavagupta a învățat numeroase sisteme de filozofie și practică non-duală care au fost esențiale pentru propria sa sistematizare, inclusiv sistemele Trika și Pratyabhijñā. De la Bhūtirāja a învățat sistemul Krama. Sub tutela lui Bhāskara a învățat sistemul Spanda și, ghidat de Bhaṭṭa Tauta, s-a cufundat în estetică și filosofia limbajului.
Cel mai important dintre numeroșii săi învățători este, fără îndoială, Śambhunātha, care l-a inițiat în tradiția Kaula și l-a ghidat în ceea ce Abhinavagupta considera a fi cele mai înalte etape ale realizării spirituale. Atât de mare era adorația lui Abhinavagupta pentru Śambhunātha, încât l-a comparat cu soarele și l-a descris ca fiind „luna care apare peste oceanul cunoașterii Trika”. De la Śambhunātha a primit Abhinavagupta coborârea puterii (śaktipāta) care trezește kuṇḍalinī-śakti, ducând la purificarea corpului subtil și la recunoașterea deplină a naturii divine.
Citește și: cele-sapte-stari-turiya-sau-ananda-shivaismul-kashmirian
„Experiența spirituală este ceea ce numim atunci când acea Realitate Divină, la care atât de mult tânjim, se dezvăluie spontan în interior, fără un proces de gândire, subordonând brusc cine credeai că ești - ceea ce se dovedește a fi o simplă reflectare în „oglinda” naturii tale reale - și dezvăluind continuu grade din ce în ce mai profunde ale gloriei sale în imensitatea purității abundente a Inimii tale sacre.”
(Tantraloka)
Asemenea lui Buddha, rămas fără mamă de la o vârstă fragedă, el se va cufunda într-o profundă căutare spirituală apreciind că ceea ce pare inițial a fi un eveniment nefericit este ceea ce conduce anumite spirite la aprofundarea Adevărului tradițiilor spirituale autentice.
Abhinava a învățat sanscrită de la tatăl său, primul său Guru și va primi inițierea în linia de practică Krama dedicată adorației lui Kālī, de la Gurul tatălui său, Bhūtirāja. Prima sa lucrare, în jurul vârstei de 20 de ani, va fi un imn dedicat puterilor divine ale conștiinței personificate în zeițele sistemului Krama, care din păcate este însă pierdut. Ulterior, el va scrie un comentariu asupra Bhagavad Gita.
În relație cu învățătura sacră și maeștrii săi, el se descrie pe sine ca fiind o albină ce poposește din floare în floare, colectând nectarul fiecărei tradiții spirituale, spre a-l transforma în cea mai dulce miere, Lumina Adevărului ultim. Abhinavagupta și-a adorat toți maeștri, a stat la picioarele lor în venerație deplină, oferind seva sa. Cu toate acestea, Gurul interior este cel conducea regatul Inimii sale, el oferind serviciu permanent printr-o adorație extatică (sevā-rasa) Realității însăși, naturii sale interioare profunde, Ființei sale.
La maturitate, Abhinava va scrie cele mai renumite opere ale sale. Dintre acestea, comentariul la Mālinīvijaya Tantra este apreciat pentru elaborările mistice ale originii și naturii canonului șivait. Urmează A Trident of Wisdom, comentariile sale asupra Stanzas on the Recognition of the Divine, și cea mai cunoscută lucrare a sa, magnum opus, Tantrāloka — Light on the Tantras.
Referindu-se la motivația pentru care a elaborat aceste lucrări ample, el descrie trei motive: din dorința de a servi (seva), ca urmare a solicitării realizate de maeștri săi și pentru că, așa cum afirmă în Tantraloka, „Uneori, cel care dorește să danseze trebuie să-și dea jos propriul instrument de pe perete.”
Pentru Abhinavagupta, arta, practica spirituală și realitatea divină erau unul și același lucru. Acest cosmos este creația artistică a lui Dumnezeu, o creație în care fiecare dintre cele mai mici unități ale creației întruchipează și reflectă Artistul divin care este originea sa. Astfel, expresia artistică - fie că este vorba de poezie, dramă, pictură, operă muzicală - este la fel de capabilă să aducă realizarea spirituală, ca și practica yogină. Artistul este un yogin, iar yoginul este un artist.
Citește și: rasa-experienta-estetica-incantarii-la-abhinavagupta
Expresia artistică supremă este viața însăși, ce prezintă oportunitatea atingerii realizării spirituale, un eveniment care împuternicește sufletul să-și recunoască propria identitate ca fiind nedistinctă de identitatea acelui Artist Suprem, care este sursa și însăși corpul creației. Acest Sine universal este dinamismul (spanda) inerent al unei conștiințe care generează afișarea teatrală a universului și savurează (relish) continuu fiecare scenă cu uimire și fericire.
Abhinavagupta ne îndeamnă spre înțelegerea eliberatoare că noi suntem însăși libertatea nelimitată și imaginația creativă din Inima întregii realități, dacă putem învăța să recunoaștem acest adevăr omniprezent, ascuns la vedere. Spre contemplare, oferim prima strofă din Anuttarāṣṭikā - un imn ce cuprinde opt (āṣṭikā) versuri, cu privire la calea de realizare anupaya (nicio metodă/ fără mijloace):
„În cea mai înaltă stare a conștiinței Supreme a Divinității (anuttara), nu există nevoia unui progres spiritual, nici a contemplării, nici a expresiei artei, nici a investigației, nici a meditației, nici a recitării, nici a efortului sau a practicii.
Spune-mi, atunci, care este adevărul suprem bine constatat?
Ascultă bine asta!
Nu abandona, nici nu accepta ceva, bucură-te de tot. Rămâi așa cum ești!”
În fapt, noi nu suntem separați de conștiința divină. Aceasta este svātantrya (libertatea absolută) a Creatorului care îți permite ca într-un caz să vezi că Siva îl adoră pe Creator în timp ce rămâne în samadhi, iar în alt caz, vezi că Siva este El însuși atotpătrunzător și astfel nu are pe cine să adore (altul decât pe Sine). Astfel, spunea Lakshmanjoo, a adora și a fi adorat sunt ambele acțiunile jocului Său divin, în drama creată prin Svātantrya shakti (puterea libertății absolute a lui Siva).
„Astfel, această noțiune falsă trebuie eradicată întru totul: Că nu am meditat deloc și astfel sunt încă un jeeva (suflet individual) înlănțuit în maya. Deci nu trebuie să respingi și să accepți nimic. gândește că ești Însuși Creatorul, iar ceea ce trebuia să fie obținut a fost deja realizat; și rămâi pururea în starea de Svātantrya shakti!!” (Swami Lakshmanjoo)
Abhinava nu a devenit călugăr și nici nu a adoptat convingeri brahmanice. Nu s-a căsătorit, însă a urmat un mod de viață ascetic. El a trăit în casa sa ancestrală, devenită asram, înconjurat de membrii familiei, prieteni iubitori și discipoli. A trăit viața unui savant, a unui Învățător și a unui yogin cufundat în Siva. Referindu-se la atmosfera din familia sa, Abhinavagupta a spus: „Toți membrii familiei considerau bogăția materială ca pe un lucru de nimic și și-au dăruit inimile lor contemplării lui Siva”.
Înțelegându-l, omenirea va înțelege mai profund dorința sa interioară de Realizare spirituală. Urmându-l pe Abhinavagupta, aspiranții devotați vor descoperi unitatea Supremă a întregii existențe, pentru a cărei expunere Abhinava și-a dedicat întreaga viață.
naumi citpratibhām devīm parām bhairavayoginīm |
mātrmānaprameyāmśaśūlāmbujakrtāspadām ||
„Mă închin Zeiței Supreme (Parā), care este intuiția conștiinței. Ea este unită cu Bhairava, care este așezată pe Lotusul Tridentului, ale cărui vârfuri sunt subiectul, obiectul și mijloacele cunoașterii.”
Surse: abhinavagupta.org, cisindus.org, sutrajournal.com, embodiedphilosophy.com, jstor.org, lakshmanjoo.org, Tantrasara (H.N. Chakravarty), Tantraloka.
(copyright image © Masters of Kashmir Shaivism claudiadose.com)
