Yoga autentică versus "pseudo-yoga" | Yogasat

„Este imposibil să nu se țină seama de una dintre cele mai mari descoperiri ale Indiei: cea a conștiinței-martor, a conștiinței degajate de structurile ei psihofiziologice și de condiționarea lor temporală, conștiința celui eliberat, adică a celui care a reușit să se desprindă de temporalitate și prin urmare, să cunoască adevărata, indicibila libertate. Cucerirea acestei libertăți absolute, a perfectei spontaneități constituie țelul tuturor filozofiilor și al tuturor tehnicilor mistice indiene, dar mai ales prin Yoga a crezut India că poate s-o asigure.” (Mircea Eliade)

Yoga este o practică milenară de atingere a perfecțiunii umane, un sistem care urmat cu rigurozitate conduce la desăvârșire, la trăirea plenară a Adevărului ultim. Din nefericire azi imaginea asupra acestei științe străvechi este distorsionată, iar practica din numeroase studiouri este doar o umbră palidă a ceea ce reprezintă în esență Yoga.

Se face distincția între Yoga tradițională și Yoga modernă. Fundamental, nu există „Yoga modernă”. Există Yoga practicată în mod autentic, sub îndrumare corectă, respectând principiile ce stau la baza științei yoghine străvechi (3000+ ani), respectiv forme incorecte, incomplete, denaturate de practică ce nu se pot numi Yoga, deși îi folosesc numele.

Yoga înseamnă Asane

Cea mai comună înțelegere eronată asupra Yoga este reducerea sa strict la practica posturală - asane. Este partea cea mai la vedere din practica Yoga, cea mai comercializată și transformată în produs de marketing în secolul XXI. Pentru Eliade, Yoga este un milenar antrenament ascetic, introspectiv, meditativ. A reduce Yoga la asane e ca și cum ai reduce omul la funcțiile sale fiziologice – acestea sunt constitutive pentru fiinţa umană, dar doar o parte din ceea ce reprezintă fiinţa în plenitudinea ei - și nu cea esențială.

Asana este a treia din cele 8 ramuri ale Yoga sistematizate de rshi Patanjali. Asanele nu sunt exerciții fizice, nu sunt sport sau entertainment. Posturile yoghine sunt sisteme științifice de aranjare a părților corpului prin care se intenționează introducerea unei armonii în corpul practicantului.

Fiecare postură are semnificația ei mai profundă; dincolo de beneficiile fizice, ea aduce ordine în fiinţă, în structurile subtile ale corpului, ale mentalului, emoționale și supra-mentale. Multe dintre asane poartă numele animalelor, insectelor și mai rar, ale unor maeștri, rshi yoghini. Totul este interconectat cu totul, aceeași forță universală străbate toate planurile cosmice și toate formele de viață. Adoptarea posturilor ne pune în armonie cu această forță universală, prezenţă în tot ceea ce există – în copaci (Vrkasana), munți (Tadasana), păsări (Garudasana), animale (Bhujangasana), ființe umane (Matsyendrasana). Asana aduce echilibru în învelișurile fizic și astral al corpului și pregătește aspirantul pentru intrarea în stări profunde de contemplare și meditație. Asana are în vedere realizarea scopului ultim – trăirea unității absolute.

„Filosofia yoga este filosofia integrării forțelor naturale. Nu este un sistem hindus sau o tehnologie indiană, ci o știință universală. Deși cuvântul yoga derivă din limba sanscrită, semnificația sa este universală, aplicabilă întregii umanități. Suntem ființe umane în primul rând. Nu suntem nimic mai mult, nimic mai puțin. Nu suntem indieni, europeni sau americani. Nu suntem hinduși, creștini, budiști sau musulmani. Suntem ființe umane, iar toate celelalte tipuri de nomenclatură ne sunt impuse doar de circumstanțele sociale, dar nu sunt esențiale naturii și structurii noastre.” (Swami Krishnananda)

Yoga este o religie

Unii reprezentanți ai cultelor religioase consideră Yoga un sistem religios, în competiție cu creștinismul, islamismul sau alte religii. Mulți creștini consideră un păcat practica Yoga, în opoziție față de creștinism și astfel o condamnă.

Yoga este unul dintre cele șase sisteme filosofice (darsana) indiene ortodoxe (ortodoxe în sensul că sunt tolerate de brahmanism, spre deosebire de sistemele eretice cum sunt budismul și jainismul). Rădăcina drs înseamnă a vedea – scopul sistemelor filosofice indiene este nu acela este a ști (de cunoaștere intelectuală), ci a vedea, de a percepe direct, experimental unitatea creației, Absolutul.

Yoga nu este o filosofie în sensul occidental al termenului – nu este un exercițiu pur speculativ. Yoga este o filosofie practică și o tehnică. O "metafizică și o asceză", cum apreciază Eliade: metafizică pentru că cercetează principiile transcendente și asceză întrucât rezultatele speculației nu rămân sterpe (asemenea multor filosofii occidentale), ci angajează întreaga existență a gânditorului.

„Se vorbește de caracterul mistic al gândirii indiene, când mai just ar fi să se vorbească de caracterul ei metafizic și științific.” (Mircea Eliade)

Yoga e un sistem filosofic constituit din trei științe sau grupări de științe: teoria cunoașterii și logica, psihologia și tehnica (amândouă implicând un fond etic), metafizica și soteriologia. Isvara la care se raportează yoghinul în meditație nu este Dumnezeul religios, ci mai degrabă un principiu dur, transcendent, metafizic.

Carl Jung și Mircea Eliade

Întrebat de crede în Dumnezeu, Carl Jung a răspuns: „Nu cred. Știu”. Un yoghin nu crede, știe. Experiența directă înlocuiește credința în sensul primitiv, aceea care nu știe, ci speră să știe. Yoghinul nu exclude însă sraddha – credința autentică izvorâtă din experiență, din percepția intuitivă a Absolutului. El crede pentru că știe, a văzut, iar asta îi întărește credința, actul de deschidere a inimii către Infinit (su+hrd+hha – “a se odihni într-o inimă pură”).

Yoga este una din practicile ezoterice de tip New Age (anii ’60 – ’70)

„E bine de știut că adevărata și originala filosofie hindusă nu are nimic comun cu hibridele contrafaceri ocultist-teosofice care abundă de la 1870 în Europa și America.” (Mircea Eliade)

Poate una dintre cele mai mari nedreptăți care i se fac azi științei Yoga este regretabila denigrare și reducere a ei la un curent ezoteric superficial, la modă în anii ’60, alături de vrăjitorie, șamanism new age și alte practici mistice și oculte moderne pervertite.

Ba chiar înainte cu 100 de ani de fenomenul new age (1870), Mircea Eliade observa transmiterea eronată a cunoașterii Yoga, în diverse traduceri și studii. Ce pretenții să mai avem de la căutătorii de spiritualitate din perioada hippie, care aveau contact cu forme pervertite de „yoga” în cadrul festivalurilor?

A omite tradiția milenară a practicii Yoga și a o reduce la un set de ezoterisme trendy practicate sporadic de vedete ale mișcării new age este un exemplu perfect de incultură, de superficialitate sau chiar de malițiozitate, rea-intenție.

În cartea sa, Yoga, Eliade afirma că, în afara câtorva excepții, tot ce s-a publicat până acum în Europa, India și America asupra Yoga e lipsit de garanție științifică sau practică. Științei Yoga i s-a făcut un mare deserviciu. Deschiderea pe care a cunoscut-o în Occident începând cu sec. XIX – XX, alături de popularitatea crescută a adus la devalorizarea practicilor străvechi, marketizarea și bagatelizarea lor.

Cu mici excepții, Yoga autentică lipsește cu desăvârșire azi. Sunt puțini cei dedicați studiului textelor sacre, care țin o linie de practică canonică, sub îndrumarea unui Guru sau instructor competent. Azi Yoga este cu precădere fie studiată scolastic, academic, fie practicată "după ureche" – asane (strict ca exercițiu fizic, pilates), pranayama și meditații ghidate.

„Caracteristică pentru Yoga nu este doar partea sa practică, ci și structura sa inițiatică. Yoga nu se învață de unul singur; este nevoie de îndrumarea unui maestru (guru).” (Mircea Eliade) Nu poți învăța Yoga de pe Youtube, din cărți sau de la persoane carismatice care se dau drept maeștri. Este nevoie de inițiere și apoi de dedicare deplină și practică consecventă pentru a atinge nobilul ideal, kaivalya, eliberarea.