Gorakhnāth – renașterea practicilor Yoga | Yogasat

„O, Siddha, nu peregrina în varii locuri; în corpul tău rezidă Esența, Adevărul. Caută-l pe cel care vorbește; mori încă din timpul vieții, inversând procesul; ridică-te în rai cu ușurință; astfel nu va fi nevoie să suferi în mâinile Morții și vei traversa oceanul existenței.”

Patanjali este onorat ca cel care a sistematizat Yoga (Yoga Sutra) și a oferit o linie de practică valabilă aspiranților, începând cu anii 300 – 200 î.Hr. Mai târziu (sec. VIII), lui Shankara i se atribuie sistematizarea religiei vedice în forma ei actuală (chintesența Upanișadelor – Advaita Vedanta). Ceea ce a făcut Adi Shankaracharya pentru Vedanta, a realizat Gorakshanātha pentru Yoga.

Numele lui Gorakhnāth este asociat cu ordinul de jogis asceți, Nāth Sampradaya, sistemul de practici Hatha Yoga originale, practici din budismul Vajrayana, practici Kaula și Trika (șivaismul cașmirian), anumite ordine de sufiți hinduși care au preluat practici esențializate de Maha Siddha Gorakhnāth, practici din sikhism.

Gorakhnāth a oferit Indiei (și prin ea, lumii întregi) transmiterea formei pure a învățăturii Yoga, fundamentată pe gnoză și a stimulat renașterea upanișadică în rândul ordinelor de practică ascetice. Învățătura lui Gorakh a îmbinat elemente din șivaism, tantra și Yoga, dând naștere unei mișcări puternice care a influențat sfinți, yoghini și căutători spirituali din întreaga Indie și din Nepal. (Kabir, Nivritti, Gyandev, Ravidas, Nanak, Dadu, Gharibdas, Siddhas și Pa’s din Bengal, Tibet și Behar).

„Doar cel care are un Guru poate spera să bea elixirul nemuririi; cel care nu are un Guru rămâne însetat.” (Gorakhnāth)

Reformarea mișcării Nāth prin internalizarea practicilor yoghine autentice. Sistematizarea Hatha Yoga

Cunoscut drept cel mai ilustru discipol al Maha Siddha Matsyendranātha (primul guru uman al Nāth sampradāya, părintele Hatha Yoga după Siva, adept al tradiției Yoginīkaula și unul dintre inițiatorii școlii Trika), Gorakshanātha a reformat mișcarea monastică Nāth, prin renunțarea la ritualuri externe și orientarea către practica interioară. El a formalizat această alchimie interiorizată prin sistematizarea Haṭha Yoga și elaborarea arhitecturii corpului energetic (chakre, nadi și Kundalini).

Nāth jogis consideră corpul drept instrument principal de realizare. Stăpânirea corpului (kaya sadhana) nu se referă propriu-zis la capacitatea de a adopta diverse asane, ci implică abilitatea de a redirecționa fluxul bindu și de a obține nemurirea.

Posturile, controlul respirației, sigiliile (mudrā) și bandha sunt practici de transformare a corpului, astfel încât mintea să poată fi liniștită, iar conștientizarea, realizată. Învățătura Nath a reprezentat o continuare a sintezei tantrice, însă aceștia au introdus teorii noi în sfera yoga: microcosmosul este o reflexie a macrocosmosului, iar tot ceea ce există în creație își are corespondentul în corp. Prin urmare, corpul poate și trebuie să fie utilizat pentru a obține eliberarea supremă.

Elixirul imortalității nu este căutat în substanțe exterioare de către jogis (kānphaṭa), ci în propriul corp prin transformarea fluidelor și a energiilor corpului subtil. Prin asane, pranayama, invocarea mantrelor și meditație, fluidele corpului sunt transfigurate în nectarul imoralității (amrt).

„Santosh (mulțumirea) este postura (asana); contemplarea este cunoașterea (gyana); yoghinul e necesar să încerce să se ridice deasupra corpului fizic în meditație; prin îndeplinirea învățăturii date de Gurul său, el poate obține bucuria Ființei necondiționate.” (Matsyendranāth)

Esența ezoterismului upanișadic distilată în învățătura lui Gorakh

Învățătura predată de Gorakh se regăsește în numeroase Upanișade - Maitrayana Upanișad și Naradaparivrajaka, Tejobindu Upanisad: instrucțiunile pentru atingerea unității sunt – controlul respirației (pranayama), retragerea energiei simțurilor (pratyahara), meditația (dhyana), concentrarea (dharana), contemplația (tarka), absorbția (samadhi). Acestea sunt cele șase ramuri ale Yoga.

Nāda Yoga, ale cărei origini se regăsesc în Upanișade, este asociată cu Guru Gorakshanātha, fiind practica esențială a Nāth jogis - ascultarea și meditarea asupra vibrației mistice interne (nāda) pentru a modifica și eleva stările de conștientizare. Practica a devenit fundamentul sistemului Laya Yoga și al nadanusandhana (una dintre inițierile din tradiția Nath implică utilizarea unui nadi - un fluier ritual și a unui fir negru din lână, acestea servind drept simboluri pentru canalele energetice - nadi-uri).

Gorakhnath plasează samarasa deasupra stării de samadhi. Ea reprezintă absorbția într-o "savoare identică" (samarasa), este pacea și realizarea care persistă după încheierea stării de samadhi, în starea de veghe. El evită dezbaterile scolastice rigide dintre non-dualismul hindus (Advaita) și conceptul budist al „vidului” (Sunyata). În Samarasa dualitățile/diferențele se dizolvă, iar ființa umană este adusă, la toate nivelurile, într-o rezonanță armonioasă cu Divinul, ceea ce conduce la o unire perfectă cu Divinul.

„Cei care se numesc pe sine cunoscători doar pentru că au citit câteva cărți, cei care cred că cel mai înalt țel este controlul respirației, cei care nu caută să realizeze Adevărul Suprem, Esența; cu adevărat, spune Gorakh, aceștia sunt persoane nespirituale și necredincioase.” (Gorakhnāth)

Yoga autentică este interioară (antar), nu rezidă în temple sau în scrieri sacre

Într-o perioadă de diviziune a societății din cauza barierelor de castă și a rigorilor ritualice, Gorakh a promovat experiența spirituală directă. Yoginii Nāth nu se lasă încadrați ușor în categorii: ei sunt asemănători și diferiți de yoginii clasici, de tantrici, de bhakta, de sants, de sikhi și de sufiții hinduși. Ei se simt „acasă” în diverse tradiții, deoarece calea lor transcende toate distincțiile lumești, precum și apartenențele confesionale.

Versurile atribuite lui Gorakh critică aspru pelerinajele transformate în turism, recitarea textelor fără înțelegerea sensului, mândria legată de castă, erudiții care cunosc doar textele (fără a le trăi) și ostentația ascetică (purtarea părului încâlcit sau a cenușii pe corp, transformate în circ).

Gorakh a trăit într-o perioadă în care yoghinii erau orientați către dimensiunea exterioară a practicii - fie către ritual (fără internalizarea acestuia, prin trăire plenară), fie către manifestarea puterilor (siddhis) obținute prin tapas. După părăsirea corpului, degenerarea din ordinele ascetice a continuat, iar învățătura lui Gorakh a fost amestecată cu ascetismul exagerat al jainiștilor, cu Vigyanavada, Sunyavada, Vajrayana, sau redusă fie la kundalini yoga, laya yoga, kaula, hatha yoga.

Yoga practicată și transmisă de Guru Gorakhnāth este esențialmente interioară (Antar Yoga). Țelul vieții umane este acela de a recunoaște adevăratul Sine, prin transcenderea sinelui inferior (esența vitală – puterea sexuală, aerul vital și mintea). Stăpânirea corpului fizic prin asceză și cultivarea corpului subtil (energetic) prin practici Hatha Yoga sunt fundamentul pe care se construiește absorbția meditativă profundă. Asanele, bhanda-urile, pranayama îl pregătesc pe jogi pentru dimensiunea interioară – relevarea unității permanente, o stare de dincolo de minte.

Mai târziu, Charpat, unul din cei 84 siddhas nāth, discipol al lui Gorakh, dar și Namdev, Kabir și Nanak le-au reamintit jogi-lor învățătura predată de Gorakh: adevăratul sens al practicilor ascetice este unul pur interior, nu goana după exhibiționism și magie. Gorakh a învățat că eliberarea nu este creată prin tehnici și nici nu se obține prin respectarea unor reguli - ea reprezintă recunoașterea unei stări care nu a lipsit niciodată (sahaj).

„Nu se poate citi despre asta în Vede sau în volumele legii religioase, (nu se poate citi) în cărțile Coranului. Doar yoghinii rari cunosc aceste stări. Restul lumii este amăgită.” (Gorakhnāth)

Caracterul eclectic și sintetizator al doctrinei Nāth este dat de combinarea mai multor practici: recitarea (Japa), contemplarea (Dhyana), ascultarea sunetului (Nadanusandhana), celibatul sau controlul și transmutarea vitalității sexuale (retas), îndepărtarea celor cinci rele – kama (pasiunea), krodha (furia), lobh (lăcomia), moh (atașametul), ahankar (vanitatea).

Toate aceste practici se reflectă, mai târziu, în învățătura Sfinților (Sant) din Punjab. Sant Kabir îi aduce lui Gorakhnāth cele mai mari onoruri și îl numește aproape mereu Avadhuta: Este Gorakh cel care a realizat cunoașterea revelată sau manifestată. Orice alt lider al gândirii a căzut sub Maya; ea a fost cucerită doar de Gorakh, cel care a realizat Gyana Guru, adevărata cunoaștere care este Învățătorul adevărat. Nanak spune: „Este cerul sau raiul și peste el este Gorakh, al cărui Guru este <Cel de necunoscut>.”

Gorakhnāth a avut o influență colosală asupra practicii Yoga în perioada medievală și modernă, influențând gnosticismul hindus medieval, tantra hindusă și budistă, ordine sufite și mișcări spirituale hinduse autentice. El a răspândit Shivaismul și Yoga în lungul și latul Indiei.

În Gorakṣa Vacana Saṃgraha se afirmă că unii caută non-dualitatea, alții caută dualitatea; niciunii dintre ei nu găsesc Adevărul care este diferit atât de dualitate, cât și de non-dualitate. Guru Gorakhnāth a transmis adevărata cale care duce la realizarea de sine – asceza interioară și devoțiunea față de Maestru, considerat însuși Siva.

Om shri Gorakhnāthaya namah (“Om, homage to the revered Gorakhnāth”)

Surse: Gorakhnath and the medieval hindu mystics – Dr. Mohan Singh; Gorakhnath and the Kanphata Yogis – George Weston Briggs; Yogi heroes and poets – edited by David Lorenzen and Adrian Munoz; Sayings of Gorakhnath – Gordon Djurdjevic; nithinsridhar.wordpress.com, allsaivism.com, josd.info, Sthaneshwar Timalsina.

Există ample dezbateri cu privire la perioada în care a trăit și predicat Gorakh – secolele IX și XI / XIV - XV. Tradiţia nepaleză afirmă că în Sat Yuga, locul nașterii lui Gorakh a fost în Punjab, în Treta Yoga – Gorakhpur, Dvapara Yoga – Hurmuj, iar în Kali Yoga - Gorakhmari. Pe dealurile nord-vestice ale Punjab-ului, Gorakh este venerat azi ca zeu. Tradiția din Assam spune că Gorakh era țesător. În alte surse, originea sa este considerată divină (el e fiul lui Siva, nenăscut din femeie, ci din voința Gurului său) sau aparține unei clase joase, sărace – ca Namdev, Kabir, Ravidas.