Cosmologia practicii Yoga – filosofia practicării asanelor

Yoga este echivalată astăzi, în mod eronat, cu practica posturală, cu execuția asanelor. Din nefericire, mulți dintre cei care practică a treia ramură din sistemul Yoga definit de Patanjali (în Yoga Sutra – Asana), nu au viziunea și cunoașterea completă și corectă asupra sistemului Yoga și a practicii asanelor.

Nu vom conteni să repetăm că nu este suficient să cunoști denumirile asanelor, nici chiar să le practici perfect. Fără conștientizare a posturii (awareness) și încadrarea practicii într-o viziune mai largă și a unei filosofii practice de viață, având o intenție sinceră, pură de depășire a limitărilor proprii individualității și deschiderea către Infinit, tinderea către Absolut, asanele rămân doar niște exerciții fizice asemenea pilates, stretching sau fitness. Practicarea lor constantă aduce beneficii la nivelul corpului fizic, dar cam atât. Nu poți numi însă o astfel de practică Yoga; dacă ești onest, o vei numi ca atare – exerciții fizice, de sală de sport.

Misiunea yogasat.ro nu este judecarea așa-ziselor practici Yoga, ci educarea aspiranților-practicanți, a tuturor celor în mod real interesați de autocunoaștere, de aprofundare a unui sistem străvechi, valabil de practică. Astfel, deși e necesar să evidențiem denaturarea practicilor Yoga, nu este suficient să știm că o proporție covârșitoare a celor care practică azi Yoga – practica posturală a asanelor, nu practică în fapt Yoga. Este esențial să ne dorim să cunoaștem și să interiorizăm practica Yoga, cât și filosofia din spatele practicii asanelor în mod autentic și corect, sub îndrumarea unui învățător competent, care nu doar cunoaște teoretic istoria practicii, ci este un trăitor al principiilor Yoga.

Yogasanas sunt bazate, în esență, pe o cosmologie care reprezintă însăși fundamentul întregului sistem Yoga. Conform științei milenare Yoga, universul reprezintă un organism complet, o totalitate în sine. Asemenea părților care constituie corpul omenesc, de pildă - membrele care nu sunt independente unele de celelalte, ci se influențează și fac parte dintr-o unitate, totul în univers este conectat cu totul.

Corpul practicantului este adesea înțeles ca o manifestare microcosmică a universului macrocosmic, conținând râuri, munți, planete și așa mai departe. De exemplu, Parakhyatantra detaliază mișcarea Pranei prin tărâmurile situate corporal, aparținând diferitelor zeități. Amrtasiddhi declară că toate elementele celor trei lumi se află în corpul uman, inclusiv planete, clarvăzători, înțelepți și zei; iar Siddhasiddhantapaddhati oferă o cartografiere detaliată a tărâmurilor cosmosului pe corpul yoghinului.

Cosmologia reprezintă doctrina creației, ne spune cum a luat naștere universul. Afirmația conform căreia totul este interconectat și suntem toți un organism trezește în noi întrebarea: cum se face că părem a fi distincți, separați de ceilalți, în ciuda faptului că există o structură internă a întregului univers?

Înțelepții yogini care au experimentat planurile superioare de conștiință și au realizat cunoașterea ultimă, ne relevă că centrul universului pulsează în afară într-o manieră centrifugală. Există o dorință intensă către externalizare în timp și spațiu; această dorință care emerge din centrul cosmosului este cunoscută ca voință creatoare (iccha, în sistemul șivait). Totul este împins din centru către în afară astfel încât totalitatea, unitatea devine împrăștiată în individualități particulare, la fel cum mintea noastră se divide în multiple particularități într-un vis.

Externalizarea este doar aparentă, însă este atât de intensă încât avem dorințe, iubim și urâm chiar și în vis; ne este foame și sete – chiar dacă este o aparență, experiența este una cât se poate de reală. „Realitatea este o iluzie, și încă una foarte persistentă”, afirmă un citat atribuit lui Albert Einstein.

Astfel, experiența noastră limitată, de individualități separate de întreg, este aidoma a ceea ce se petrece minții într-un vis: s-a disociat în varii obiecte și apoi se afirmă pe sine ca fiind subiectul acestora. Suntem parte din cosmos, inseparabili de esența sa, în mod originar conectați cu Totul. La nivel profund în ființa noastră, există o conștientizare cosmică inițială, când părțile nu erau separate de întreg. Incapacitatea de a vedea, de a simți această legătură cu Totul, această unitate, în permanență, ține de interferența categoriilor spațiu-timp, care reprezintă condiții ale procesului de externalizare. Putem spune, după cum observă Krishnananda, că „o putere misterioasă spală creierul părților din conexiunea lor conștientă cu întregul”.

Dacă este mai facil de înțeles, putem numi această putere cu Maya – forța ocultării, iluzia separării de întreg.

Această putere misterioasă acționează prin mai multe învelișuri pe care le proiectează asupra esenței noastre, ocultând-o și cauzând contracție astfel încât ajungem să ne identificăm cu corpul fizic și să experimentăm o lume a separațiilor, a dihotomiei, a dualității și a alienării.

Avem cinci învelișuri ale personalității (sau koshas, cum sunt numite în Upanișade). Cel cauzal este cel mai profund, cel mai interior, stratul inconștient în care ne întoarcem atunci când dormim profund. Mai exterior față de nivel cauzal al individualității noastre este nivelul rațional sau intelectual. Intelectul ne spune că totul este în exterior, iar ceea ce ne obligă să vedem lucrurile doar în spațiu și timp exterior este inconștiența care se află în spatele inconștienței conexiunii noastre cu completitudinea universală.

Inferior intelectului sau rațiunii se află mintea, care este instrumentul gândirii. Judecata noastră folosește facultatea gândirii ca mijloc sau instrument pentru a ne îndemna la activitate în viața socială. Mintea nu acționează direct asupra obiectelor. Ea se mișcă prin energia vitală și sistemul nervos care pătrunde în întregul corp, precum electricitatea. Energia este cunoscută sub numele de Prana. Forța vitală din noi care pătrunde întregul corp, energia este Prana-Sakti, este forma exteriorizată a minții care se conectează cu corpul fizic.

Ajungem la nivelul ultimului înveliș, al corpului fizic – la nivelul la care „executăm” Asanele. Astfel, avem viziunea contracției conștiinței, de la realitatea primordială a lucrurilor, trecând prin cele cinci învelișuri care ocultează unitatea inițială, completitudinea originală.

Exercițiile fizice, yoga posturală devine cu adevărat „Yoga” atunci când înțelegem istoria coborârii noastre din Totalitatea cosmică. Acestea, ne spune Krishnananda, „reprezintă o sistematizare și o organizare a funcțiilor corpului în așa fel încât energia care pătrunde în corp este interiorizată, iar impulsul centrifug este forțat să se îndrepte înapoi spre aspirația centripetă pentru realizarea superioară a realităților dincolo de noi”.

Citește și: asanele-alinierea-cu-energia-universului

Asanele sunt sisteme științifice de aranjare a părților corpului prin care introducem o armonie în noi înșine și mediul natural exterior.

Practicarea asanelor în mod conștient (cu awareness) conduce aspirantul la unirea puterilor corpului într-un focar de concentrare și atenție, astfel încât acestea sunt forțate să meargă spre interior, le nivelul Prana, de la cel pur fizic, intenția finală fiind de a merge mai departe de la nivelul Prana la nivelul mental, de la nivelul mental la nivelul rațional sau intelectual, și apoi de a străpunge această perdea întunecată a uitării, a ignoranței (maya), care ne-a făcut să uităm legătura noastră cu Părintele nostru, care este universul.

Scopul practicii Yoga este de a realiza că suntem ființe complete, totale și nu psihic distrase, hărțuite de griji și sentimente de nesiguranță și supărare, incomplete și nefericite, ci suntem parte din puterea care coboară din univers.

Prin urmare, yogasanas nu sunt posturi ce implică doar componenta fizică, vizibilă, corpul. Yoga este un sistem științific de eliberare a tensiunilor și de armonizare, de realizare plenară a potențialului înscris în ființa noastră. Prin armonizarea complexului minte-corp se pătrunde dincolo de ceea ce este vizibil și se ating straturi profunde ale ființei noastre, realizând unitatea (pierdută temporar) cu tot ceea ce este.