„Urmărește-ți respirația și nu te lăsa furat de activitățile vieții, de rutina de zi cu zi.”
Swami Lakshmanjoo
Cea mai veche lucrare șivaită care învață despre practicile Hatha Yoga este tratatul Amaraughaprabodha (sec. 12). Practicile Hatha expuse aici sunt consistente cu cele existente în tradiția Kālacakra, ambele fiind practici ajutătoare ce induc nāda.
Perioada în care a fost compus mare parte din corpusul lucrărilor despre Hatha Yoga (sec. 13) a reprezentat un moment în care epoca șivaită se apropia de sfârșit, iar Vedānta devenea paradigma dominantă a gândirii religioase academice.
Majoritatea academicienilor care se ocupă cu studiul tradiției Hatha Yoga consideră că aceasta este o reformare a practicilor tantrice Yoga, introduse de către Guru exponenți ai tradiției Nath (Nath saṃpradāya) – Matsyendra și Goraksa. Aceștia erau cunoscuți ca fiind exponenți ai cultului Śākta, Paścimāmnāya sau curentul vestic al școlii șivaite Kaula.
Deși azi se consideră că tradiția șivaită și-a însușit cu totul practicile Hatha Yoga, o serie de cercetători evidențiază caracterul sincretic al originii practicilor Hatha, menționând importanța budismului și a filosofiei Vedānta la definirea și dezvoltarea acestora.
Referindu-se la partea posturală a practicii Hatha - asane, maeștri șivaismului cașmirian relevă ceea ce reprezintă cu adevărat postura în tradiția șivaită. Cu toate că tantra, în esență, folosește corpul ca mijloc, ca „teren de practică” pentru conștientizare și deci nu exclude practica fizică, accentul este pus pe awareness, pe asana interioară.
Marele maestru șivait, Abhinavagupta, în comentariul său la Bhagavad Gita ne arată cum, în conștiința comună, lumească, se duce în permanență un război în simțurile noastre, în organele de simțuri (karmendriyas). Există bucurie, există tristețe – tristețea se luptă cu bucuria; la fel, pofta se luptă cu detașarea și invers. Acest război al opușilor este dus zi de zi, minut de minut, în corpul practicantului; și nu doar în starea de veghe, ci și în cea de visare. Scopul yoginului sau al practicantului aspirant este acela de a transcende această luptă a opușilor, dualitatea, de extindere a conștiinței dincolo de planurile materialității (tattvas "inferioare", impure și pur-impure).
Totodată, Swami Lakshmanjoo observă cum suntem sclavi ai propriilor simțuri – cum cerșim de peste tot atenție, plăcere – de la śabda, sparśa, rūpa, rasa, gandha. Sunete plăcute, atingere plăcută, gust care să ne ofere plăcere, mirosuri încântătoare și așa mai departe.
În viața de zi cu zi, a plăcerilor senzuale – când simțurile se întâlnesc cu obiectele lor – noi cerșim. Tantra ne învață, în esență, că nu ar trebui nici să devenim sclavi ai simțurilor, cum se întâmplă în mod comun, nici să renunțăm la ele complet, să le închidem.
„Când gândirea stăpânită, fără dorințe, eliberată de toate pasiunile, se fixează în Sine, atunci se spune că omul este unit în yoga.”
Bhagavad Gita, 6:18
Mănâncă ceva plăcut la gust, însă menține atenția în interior, mănâncă cu awareness. Dormi, dar fii conștient – ne spun maeștri șivaiți. Put the trick of yoga into it, spune Swamiji. Când e necesar să acționezi în lume, fă-o, dar nu-ți pierde yoga interioară. Practică menținerea atenției în interior, pe ceea ce este permanent, neschimbător.
Atașează yoga la toate activitățile de zi cu zi și atunci practica va fi foarte ușoară. Șivaismul cașmirian insistă că Yoga nu poate fi realizată prin renunțare completă la activitate, prin a te izola de lume. Dacă doar închizi ușa lumii, îți vei pierde vremea – An idle mind is the devil's workshop, spune Lakshmanjoo.
E necesar să acționezi în lume, nu poți să nu acționezi deloc (cum afirmă și Bhagavad Gita), însă menține moderația. Acționează doar atât cât este necesar pentru a-ți împlini responsabilitățile în lume, dar fii aware, stai cu atenția în interior. Detașarea și atașarea trebuie realizate cu moderație. Yoga este pentru cel care este cumpănit în toate, care pe toate le face cu moderație – hrana și odihna, activitatea și renunțarea.
Atunci când un practicant menține atenția continuă, nedivizată, în acel moment este cu adevărat așezat în postură – aceasta este asana autentică, asana interioară. Swami Lakshmanjoo face analogie cu uleiul care curge fără întrerupere: imaginează-ți că torni ulei într-un recipient; datorită densității sale, acesta curge fără întrerupere, în mod continuu. În aceeași manieră trebuie menținută și atenția – one-pointed – în mod continuu, neîntrerupt, în interior.
„Ca flacăra ce nu se clintește la adăpost de vânt – aceasta este asemuire făcută yoginului cu gândirea stăpânită, care practică Yoga Sinelui.”
Bhagavad Gita, 6:19
Aceasta este definiția posturii reale, în șivaismul cașmirian. Așezarea în Sine, centrarea în Sine, permanentizarea atenției, stării de awareness în Sine, fără întrerupere, indiferent de condițiile „exterioare”. Întrucât ne exprimăm prin limbaj și așa cum știm, acesta este limitat în a descrie experiența realității ultime, noi folosim distincții – interior/exterior etc. pentru a aproxima natura inexprimabilă (anākhya) a realizării interioare.
În fapt, având atenția în permanență în Sine, distincția interior-exterior cade, ca și orice altă distincție. Totul este interior, spun misticii. Nu există nimic în afara Sinelui. Din perspectiva non-dualității pure, totul este conținut în tot. Pentru Siva, totul este interior; la fel și pentru practicantul care aspiră la cunoașterea ultimă, totul este privit în lumina Sinelui, ca aparținând Sinelui, nefiind distinct de el.
„Această postură este suprema energie a awareness-ului. Când deții suprema energie a awareness-ului – aceasta este postura. Când ești în permanență aware, în fiecare act pe care îl întreprinzi, ești așezat cu adevărat în postură. Aceasta este cu adevărat asana.”
Swami Lakshmanjoo
Practicantul lasă toate impresiile corpului, inclusiv respirația, corpul subtil și vidul chiar, se scufundă dincolo de ele în oceanul nectarului și devine una cu acel nectar. Atunci ești activ în interior – activ în a fi aware de tine însuți, de Sine, ne învață Lakshmanjoo. Așa cum flacăra lumânării rămâne nestinsă, în ciuda curentului din cameră, la fel yoginul rămâne netulburat de lume. Mișcarea minții reprezintă efortul de a se agăța de obiectele simțurilor.
O minte netulburată, nemișcată, „legată” în Yoga (yukta), doar va observa mișcarea, însă nu se va lăsa furată de ea; va sta neclintită în Sine, aware de Sine. Dacă este mai simplu de perceput, în triada subiect al cunoașterii – energia percepției – obiectul cunoașterii, practicantul menține atenția în permanență pe subiectul cunoașterii (subjective consciousness), pe cel care emană energia cunoașterii.
În mod cotidian, noi suntem hipnotizați de obiectul cunoașterii, toată atenția noastră este furată de simțuri, de obiect. Șivaismul cașmirian, prin practicile sale străvechi ne învață cum să ne interiorizăm, să aducem atenția în interior, să o menținem în permanență în Sine și să elevăm astfel conștiința dincolo de planurile materialității.
În Mundaka Upanișad este relatată o parabolă: două păsări identice, care se însoțesc etern, își duc veacul în același copac. Una savurează multe fructe și diverse gusturi. Cealaltă doar observă, fără să guste.
Cele două păsări sunt individul (purusha) și Atman (conștiința pură). Individul se identifică cu obiectele lumii și gustă din fructele acțiunii și experimentează astfel perechile de opuși (plăcere/durere, bun/rău, tristețe/bucurie etc.). Conștiința pură doar observă și rămâne total neafectată de urmele plăcerii și ale suferinței.
„Această conștientizare (awareness) nu este dobândită de o persoană plină de prejudecăți, lăcomie sau invidie. O astfel de persoană, plină de toate aceste calități negative, nu se poate concentra. Prin urmare, premisa acestei realizări glorioase este purificarea egoului tău intern. Acesta trebuie să devină pur, curat și limpede precum cristalul. După ce ți-ai curățat mintea de toate prejudecățile și ai început să te așezi cu deplină conștientizare în acel punct dintre cele două respirații, atunci te așezi cu adevărat în asana.”
Swami Lakshmanjoo
Citește și: transcenderea-maya-calea-cunoasterii-realitatii-ultime
Surse: lakshmanjooacademy.org, Bhagavad Gita, Śāktism and Haṭhayoga, James Mallinson, Haṭhayoga's Philosophy: A Fortuitous Union of Non-Dualities, James Mallinson.
