Kraunchasana (Krounchasana) | Yogasat - Cursuri Yoga Bucuresti

Postura cocorului, cunoscută în sanscrită sub numele de Kraunchasana (sau Krounchasana), este o asană așezată, cu o semnificație mitologică bogată legată de echilibru, concentrare mentală și puritate. Există mai multe legende cu privire la postură, cea mai cunoscută fiind cea legată de nașterea poeziei hinduse.

Legenda evidențiază legătura păsării cu dragostea, pierderea și concentrarea intensă a yoghinului, care se oglindește în natura intensă și uneori dureroasă a întinderii pe care o presupune postura.

Asana se regăsește în seria intermediară de Ashtanga yoga, așa cum a fost dezvoltată de Pattabhi Jois. Iyengar, în „Light on Yoga”, enumeră această postură imediat după Paschimottanasana, deoarece este mai ușor să te apleci înainte peste piciorul întins decât să te întinzi și să tragi piciorul în sus, spre cer.

Mitologie

Odată, marele înțelept Vālmīki i-a pus următoarea întrebare lui Nārada: „Există oare în lume un om cu adevărat virtuos, care este puternic și totuși cunoaște căile dreptății?” La aceasta, Nārada a răspuns fără ezitare că marele Prinț Rāma poseda astfel de virtuți. Rāma era formidabil în luptă, dar înțelept și întotdeauna fidel cuvântului său. Nārada i-a relatal lui Vālmīki povestea lui Rāma, despre cum a fost dat jos de pe tron și pus să îndure 14 ani lungi de exil, cum soția sa fusese răpită de regele-demon Rāvaṇa, iar cu ajutorul lui Hanuman a purtat un război, a recuperat-o pe Sītā și s-a întors în capitala Ayodhyā pentru a domni în pace.

Vālmīki i-a mulțumit lui Nārada pentru excelenta expunere și s-a întors la schitul său din pădure pentru a reflecta la cele auzite. După un timp, Vālmīki, însoțit de discipolul său, s-a dus la malul râului pentru a-și îndeplini ritualul de dimineață. Era o zi glorioasă, soarele strălucea peste pădurile luxuriante, iar Vālmīki admira flora și fauna din jurul său. După ce s-a plimbat o vreme, a găsit un loc unde apa curgea limpede și a decis să-și facă baia rituală acolo. Aproape de locul unde se scălda, a zărit o pereche de cocori Sarus, păsări acvatice mari, maiestuoase și colorate, care se unesc pe viață.

Păsările se angajau în ritualurile lor de împerechere. În timp ce Vālmīki admira frumusețea și capacitatea lor de a iubi, de nicăieri, săgeata unui vânător a străpuns scena, măcelărind masculul perechii. Șocată și disperată, femela și-a jelit partenerul ucis; un moment de tandrețe eclipsat de o violență fără sens. Strigătul femelei Sarus a provocat o mare milă în Vālmīki. Cu o lacrimă în ochi, s-a întors către vânătorul feroce și l-a blestemat să moară curând. Atât Vālmīki, cât și discipolul său au fost uimiți, nu atât de natura distructivă a blestemului lui Vālmīki, cât de modul creativ în care a fost rostit: exprimat în metrică și rimă. Întrebat de elevul său ce a rostit, Vālmīki a declarat că, din moment ce s-a născut din śoka (durere), se va numi śloka (vers).

Într-adevăr, a fost primul vers poetic rosit vreodată în limba sanscrită. Vālmīki și-a terminat baia, apoi s-a întors la ashram, adâncit în gânduri. Curând a primit o vizită de la nimeni altul decât Brahmā, Creatorul însuși, care i-a dat o sarcină specială. „Din moment ce acum cunoști povestea lui Rāma și ai descoperit versul (poezia), vei scrie o epopee, detaliind povestea marelui Rāma și a iubitei sale soții Sītā.” Și astfel, Vālmīki a pornit să scrie Rāmāyaṇa.

Vālmīki a înțeles bine de ce Brahmā îi încredințase această sarcină; aflase povestea de la Nārada, inventase spontan versul în pădure, dar fusese și mișcat de momentul tragic la care a fost martor în timp ce se îmbăia. Trebuia să-și reamintească acest sentiment sfâșietor, căci povestea lui Rāma și Sītā pe care urma să o transcrie în formă poetică era într-adevăr o poveste tragică a marilor despărțiri. Nu numai că cei doi au fost forțați să îndure 14 ani de exil în pădure, dar în timp ce se aflau acolo, Sītā a fost răpită de regele demon Rāvaṇa. Timp de un an întreg, ea a locuit captivă la curtea sa de pe insula Laṅkā, iar cei doi îndrăgostiți aflați în exil au fost separați. Cu ajutorul zeului maimuță, Hanumān, și al poporului său, Rāma a reușit să poarte război împotriva lui Rāvaṇa și să o salveze, dar, deși Rāma și Sītā erau încântați să se reunească, separarea lor își pusese amprenta. Rāma și-a exprimat îndoielile cu privire la puritatea Sītei, deoarece aceasta fusese captivă de un alt bărbat timp de un an. Sītā, indignată, a chemat focul sacru și a declarat: „Focul arde tot ce este impur. Cu siguranță, înțeleptul Rāma știe acest lucru. Și astfel, voi merge prin foc, iar voi veți ști prin tot ce este ars câtă impuritate este în mine!” Ea a mers prin foc, complet nevătămată, demonstrându-și credința și puritatea pentru ca toți să fie convinși.

Rāma era convins și ușurat, cu adevărat. Dar nici măcar acest lucru nu a fost suficient pentru a potoli zvonurile răutăcioase despre Sītā, care se răspândeau deja în tot Regatul. Odată ce exilul lor s-a încheiat și s-au întors la curte pentru a domni, problema bârfelor răspândite despre fidelitatea Sītei a devenit inevitabilă pentru Rāma, acum Regele ținutului Ayodhya. În ciuda a tot ce făcuse Sītā pentru a-și dovedi puritatea și în ciuda faptului că era însărcinată cu gemeni, tatăl lor fiind Rāma, el a trimis-o departe, pentru a păstra stabilitatea domniei. În cele din urmă, ea avea să caute alinare chiar în același ashram unde a început această poveste și era primită de marele înțelept Vālmīki.

Mod de execuție

Adoptă postura Virasana. Adu încet coapsa dreaptă spre piept, plasând piciorul drept pe podea, cu călcâiul lângă fesă. La expir, îndreaptă genunchiul drept și menține poziția în spatele genunchiului, a gambei sau, de preferință, a piciorului. Bagă de seamă să nu îndoi genunchiul drept sau să nu lași coloana vertebrală să se rotunjească. Menține respirația ușoară și uniformă.

Ridică piciorul drept încet pe parcursul unei serii de expirații. Menține postura timp de o jumătate de minut cu piciorul cât mai sus posibil, fără a rotunji spatele. Relaxează, respiră de câteva ori, apoi repetă pe cealaltă parte. Paschimottanasana, sau aplecarea completă înainte, este o asana complementară care urmează după practicarea Krounchasana (sau o precede pe aceasta).

La începutul practicii, până se dezvoltă flexibilitatea, este util să folosești cărămizi Yoga pentru suport și o curea de Yoga pentru întinderea piciorului și menținerea sa în poziție cât mai dreaptă.

În timp ce adopți această postură elegantă, reflectează asupra măreției cocorului Sarus —frumusețea, grația, capacitatea sa de curtare și iubire. Piciorul alungit poate aminti de săgeata care a lovit masculul din pereche, din legendă.

Beneficii: