În Yoga, direcționarea privirii către un punct fix în asana sau meditație poartă denumirea de Drishti (Dṛṣṭi). Ashtanga Yoga definește nouă Drishti (Nava Drishti), puncte spre care este direcționată privirea în asana (gazing points), situate cu precădere în exterior (bahya drishti), menite să susțină stabilizarea corpului și liniștea minții.
Rădăcina sanscrită, √dṛś înseamnă a vedea, a percepe sau a privi (ex. darśana). Rig Veda folosește „drishti” în sensul general de vedere sau viziune. În Bhagavad Gita (6.13), Krishna îl instruiește pe Arjuna să-și fixeze privirea spre vârful nasului în timpul meditației - una dintre cele mai vechi referințe textuale la „drishti” ca tehnică yoghină. Yoga străveche consideră drishti o parte fundamentală a ramurilor Pratyahara, Dharana și Dhyana, conducând la concentrarea într-un singur punct (ekagrata). Spre deosebire de bahya drishti, antara drishti este privirea orientată către interior, în meditație, în vederea dezvăluirii vederii interioare.
Krishnamacharya, în Yoga Makaranda, face referire la un punct spre care e dezirabil să fie direcționată privirea în asana – vârful nasului sau centrul sprâncenelor. Pattabhi Jois, în Yoga Mala folosește cuvântul drishti pentru a se referi la practica direcționării privirii spre 9 puncte principale. În Ashtanga Vinyasa, „drishti” este unul dintre cei trei piloni ai practicii (tristhana), alături de respirație (ujjayi pranayama cu bandha) și postură (asana).
Jois învăța că fără „drishti”, practica asanelor rămâne externă - atenția practicantului se împrăștie în exterior. Cu drishti, aceeași postură devine pratyahara (retragerea energiei simțurilor în interior); ochii sunt deschiși, dar atenția este îndreptată către interior - practicantul vede punctul de privire, dar nu interacționează cu câmpul vizual din jurul acestuia.
Citește și: pratyahara-cincea-si-cea-mai-importanta-ramura-yoga-fara-de-care-nu-poti-medita-partea-v
Nava Drishti din Ashtanga Yoga
În lipsa unei strategii deliberate de gestionare a inputului vizual, meditația și practica asanelor sunt subminate de tendința reflexivă a ochiului de a scana, fixa și genera asociații conceptuale. Practicantul care învață să-și fixeze privirea experimentează mai puțină „vorbărie” mentală și o respirație mai profundă. Este motivul pentru care Pattabhi Jois a numit drishti „cel mai important” dintre cele trei elemente tristhana, chiar înainte de respirație și postură.
Deoarece drishti se schimbă mereu pe parcursul practicii posturale, de la o asana la alta, exersăm focalizarea și reorientarea atenției într-un mod fluid, fără a fi atrași de ceea ce se întâmplă fie în mediul extern (spațiul fizic de practică), fie în cel intern (gânduri). Cele nouă drishti servesc drept ancore, atrăgând atenția practicantului spre interior și permițându-i să experimenteze nivele profunde de conștientizare în asane și meditație.
-
Nasāgre Dṛṣṭi – către vârful nasului
Este cel mai comun punct spre care privești în timpul practicii yoga. Exemple de posturi în care este folosită direcționarea privirii spre vârful nasului: Padmasana, Chaturanga Dandasana.
-
Bhrūmadhye Dṛṣṭi – între sprâncene
Nervii oculari sunt stimulați, concentrarea ascuțită, iar mintea este calmată. Folosit ca punct de concentrare în meditație sau asane ca: Matsyendrasana, Yoganidrasana, Matsyasana.
-
Nābhicakre Dṛṣṭi – înspre abdomen / zona bazinului / buric
Aducem atenția asupra abdomenului, unde se află chakra Manipura. În posturi precum Adho Mukha Svanasana putem folosi acest punct de concentrare pentru a menține o aliniere corectă și a aprofunda postura.
-
Hastāgre Dṛṣṭi – către mâini
-
Pādāgre Dṛṣṭi – către picioare
-
Aṅguṣṭhamadhye Dṛṣṭi – către degete
-
Ūrdhva Dṛṣṭi – în sus. Ne ridicăm privirea în sus către cer și conștientizarea la infinit. Acest punct de focalizare este de obicei practicat în asane precum Virabhadrasana și Ardha Chandrasana pentru a menține alinierea adecvată și echilibrul constant.
-
Dakṣiṇa Dṛṣṭi – către dreapta
-
Vāma Dṛṣṭi – către stânga
În Yoga Sutras, drishti ocupă o poziție de tranziție între membrele externe (yama, niyama, asana, pranayama) și membrele interne (dharana, dhyana, samadhi). Drishti susține Pratyahara - retragerea energiei simțurilor de la obiectele exterioare, prin canalul senzorial dominant. Știm că procesarea vizuală domină cogniția umană — aproximativ o treime din cortexul cerebral este dedicată acesteia.
Drishti, direcționarea atenției către un punct fix este preliminară practicii meditației, fiind esențial pentru absorbția meditativă. Privirea relaxată, contemplativă, înspre ajna, în timpul mantra japa ajută practicantul să se detașeze de stimulii exteriori și să cultive ekagrata – a patra dintre cele cinci stări ale minții descrise de Patanjali. Mintea este stabilă și profund concentrată asupra unui singur obiect sau gând, îndepărtându-se de distragerile obiectelor simțurilor sau de gânduri.
Principiul stabilizării conștientizării prin concentrare vizuală este prezent în toate tradițiile contemplative. În budismul tibetan, practicile de vizualizare necesită o privire internă susținută asupra unei zeități sau mandale. În sufism, practica muraqaba folosește o privire interioară fixă. În șivaismul cașmirian, atenția în timpul practicii este orientată către observator, în interior (pe iccha, „punctul” de dinainte de emanație a energiei privirii).
Citește și: asana-interioara-adevarata-postura-sivaismul-casmirian
Prin stăpânirea Drishti, practicantul atinge o concentrare profundă și cultivă un sentiment de pace interioară în timpul asanelor. În lipsa direcționării privirii în mod conștient către un anumit punct, practica yoga rămâne una de tip sportiv, lipsită de conștientizare și transformare subtilă profundă. Prin drishti este combătută împrăștierea minții în timpul practicii, privirea fiind adusă într-o manieră relaxată către un punct fix. Atenția este educată și sunt întărite pratyahara și dharana, care conduc aspirantul la retragerea interioară profundă, fără de care esența ființei nu poate fi dezvăluită.
Surse: arhantayoga.org, yoganatomy.com, satyori.com, yogatherapylibrary.com.
